“Am răsfoit mai departe, am ajuns la pasaje despre cunoaștere, aceleași propoziții pe care le citisem când eram copil, dar care acum dădeau mult mai multă greutate cuvintelor – Pentru a putea trăi în natură și cu natura, trebuie să ne îndepărtăm de natura noastră.“
Trei povești de viață diferite, trei epoci în care schimbările climaterice și utilizarea eronată a resurselor duc la distrugere. Trei destine care se unesc creând până la finalul poveștii un fir logic și sădind speranță în ceea ce pare să rămână ultima șansă a omenirii la o viață cât de cât normală.
Prima poveste este cea a lui William. Trăind în Anglia anilor 1800, William este prins între dorința de a descoperi o modalitate de a înțelege și crea un stup funcțional și familia numeroasă care are nevoie de ajutorul lui pentru a nu muri de foame. Frustrarea cu care se luptă constant când realizează că cercetările sale par să fie mereu cu un pas în urma altor savanți de peste ocean, îl blochează în depresie și îl determină să scape situația de sub control. O singură fiică îi este aproape, chiar și atunci când unicul său fiu pare mai interesat de femei și băutură, iar soția nu face altceva decât să îl încarce cu reproșuri. Dar schițele stupului perfect, cel care ar permite aprofundarea unei specii vitale pentru omenire, precum și înmulțirea albinelor fără ca acestea să fie vătămate, nu reușesc niciodată să fie patentate.
Cea de-a doua poveste îi aparține lui George. Viața ca apicultor în SUA anilor 2000 pare la fel de complicată, chiar dacă cunoștințele despre albine sunt mult mai avansate. O molimă ciudată afectează albinele care mor pe capete indiferent cât de bine sunt îngrijite. Afacerea și întreaga viață a lui George e pe cale să se schimbe. Refuzul său de a vinde tot și a pleca împreună cu soția sa, Emma în Florida, nu face decât să îl afunde în datorii și să îl îndepărteze mai mult de fiul său care își dorește să devină scriitor, în loc să calce pe urmele tatălui său.
Ultima poveste este despre Tao și micuțul său fiu de 3 ani, pe care îl pierde într-un mod misterios, nejustificat, lipsit de explicații. În China anilor 2098, viața este diferită. Peisajul post-apocaliptic încearcă să fie schimbat prin polenizarea forțată a pomilor cu ajutorul oamenilor. Singurul lucru care mai contează este ca pământul, din ce în ce mai arid, să producă roadă. Nimic altceva nu mai e important. Studiile, carierele, familiile fericite, hobbyurile.. nimic nu mai există. Doar foamete și disperare. Șocul anafilactic pe care micuțul Wei-Wan îl suferă și care ajunge să fie obiectul unei cercetări top-secrete, provine în fapt de la o înțepătură de albină. Să fie acesta începutul unei noi șanse pentru omenire datorită revenirii albinelor?
Cum fac cele trei personaje trecerea de la unul la celălalt și care este rolul fiecăruia dintre ei în salvarea planetei?
O carte care mi-a plăcut, cu un singur punct de atenție. Mi-aș fi dorit ca finalul să nu facă trecerea spre optimism, cu atât mai mult cu cât cea de-a doua șansă a părut forțată și nemeritată. În rest, pot trece cu vederea anumite aspecte de la care mi-aș fi dorit mai multă intensitate, mai multă zvârcolire, mai multă traumă. Dar la final planeta supraviețuiește, cu sau fără noi. Mai bine fără…