Din sfera nesatisfăcător și fad, mă ajunge din urmă această lectură. Sunt câteva luni de când am vazut recomandarea pentru parcurgerea acestei lecturi, dar abia acum am ajuns la acest subiect.
Țin să specific că nu e o carte rea, dimpotrivă, tematica folosită e un subiect capabil să sensibilizeze și să atingă un subiect controversat – destinul fetelor într-o societate patriarhală, împinsă la o extremă brutală. Insatisfacția pentru mine a intervenit din cauza stilului cu care nu am rezonat și a modului în care personajul a fost construit și față de care nu am reușit să îmi activez interesul sau empatia.
Adunni are 14 ani și trăiește în Nigeria. Mama sa a murit cu câțiva ani în urmă și de atunci ea este cea care a preluat frâiele gospodăriei sărăcăcioase în care trăiesc cei doi frați ai săi (unul mai mare și celălalt mai micuț cu 4 ani) și tatăl acestora, un individ deplorabil, comod și bețiv, incapabil să își îngrijească sau protejeze proprii copii.
Când situația materială devine alarmant de precară, tatăl grăbește măritișul lui Adunni cu un negustor bătrân care are deja la activ două soții și trei copii. Nimic nou până acum. Cultura și modul de viață de acolo nu lasă loc de sensibilități, finețuri sau mofturi pentru fete, acestea fiind considerate un eșec încă de la naștere și o gură în plus de hrănit, tatăl, ulterior soțul, având drept de viață și de moarte asupra lor.
Adunni nu își dorește altceva decât să studieze, dar intențiile sale sunt brutal întrerupte din cauza sărăciei, iar căsătoria care îi bate la ușă taie orice speranță în acest sens.
Morofu, soțul impus, o brutalizează sexual și fizic, în ciuda faptului că are deja o fiica de aceeași vârstă cu Adunni. Prima soție a acestuia îi face viața amară, iar cea de-a doua, deși este ceva mai înțelegătoare, nu are nicio putere să o ajute.
Deși nu are nicio resursă și niciun suport, Adunni se hotărăște să fugă de acasă. Aici povestea mi s-a părut ușor trasă de păr, dar am mers mai departe pe firul poveștii. Aventura sa către orașul Lagos se finalizează prost, Adunni ajungând servitoare în casa unei precupețe cu aere de matroană, unde este abuzată fizic și emoțional și veșnic în gardă să nu fie violată de stăpânul casei.
Salvarea vine din partea unei doctorițe care o ajută să depună actele pentru o bursă școlară și cumva lucrurile capătă un nou sens pentru Adunni.
Cea de-a doua parte a cărții m-a plictisit mai mult decât prima. Personajele insipide apăreau și dispăreau din peisaj după un scenariu menit să favorizeze traseul lui Adunni și am avut senzația că micuța nu doar că nu a înțeles în mare parte de ce i se întâmpla lucrurile, dar nici nu a fost capabilă să și le asume. În afară de determinarea cu care este înzestrată, adecvată vârstei adolescentine care pune la îndoială toate lucrurile, micuța Adunni este o victimă a circumstanțelor din care la final, iese învingătoare.
Sunt scrieri care chiar reușesc să trezească pe acest subiect, furie, frustrare, dorință de echilibru, răzbunare, nevoia ca finalul să fie victorios, dar din punctul meu de vedere, aceasta nu se numără printre ele. Poate fi o lectură plăcută, interesantă, dar nu un roman care să își rămână în minte prea mult timp.