Am citit, văzut, lucrat cu destul de multe cazuri de abuz scăpat de sub control, dar această carte mi s-a părut că a dus totul la alt nivel. Alt nivel nu neapărat din punct de vedere al modalităților prin care Shelly, mama psihopată a celor trei fete din poveste, abuzează fizic și emoțional pe toți cei cu care intră în contact, ci din cauza modului în care victimele eșuează să se salveze.
Shelly este un copil problematic, manipulator, răzbunător și sadic. Abandonul pe care îl suferă din partea propriei mame, o determină să își direcționeze furia către tatăl și mama vitregă (Lara), care își asumă creșterea sa.
În ciuda iubirii și susținerii pe care o primește, Shelly minte, inventează povești despre părinții săi care le afectează imaginea publică, fuge de acasă, abuzează de alcool și forțează nunta cu un tip pe care îl acuză că a lăsat-o însărcinată.
Plecarea de acasă înrăutățește lucrurile. Sătul de crize, abuzuri și schimbări de dispoziție, primul soț abandonează relația, lăsând-o pe Nikki, fiica cea mare, în grija lui Shelly.
Șantajul emoțional, amenințările și manipularea strategică o ajută să obțină suportul din partea părinților care o ajută să se pună pe picioare. Cea de-a doua căsnicie se finalizează identic, lăsând în urmă încă o fată cu un an mai mică – Sami.
Dave, cel de-al treilea soț păcălit cu frumusețea și tandrețea pe care Shelly le afișa la început de relație, devine o victimă constantă a abuzului emoțional. Este umilit, desconsiderat, minimalizat, forțat să producă cât mai mulți bani, lucrând până la epuizare pentru a satisface nevoile cheltuitoare ale unei soții care nu acceptă un refuz.
La început, fiica cea mică, Tori este cea care e scutită cel mai mult de abuzuri. Celelalte două se confruntă cu foamete, taskuri imposibil de realizat precum curățatul întregii grădini de buruieni, noaptea, pe întuneric sau interdicția de a folosi baia fără permisiune și concomitent, refuzul de a se adresa pentru a cere permisiunea, fapte ce atrag după sine pedepse și abuzuri emoționale – dormit în frig, bălăcit goale în noroi înghețat, închise în debara cu orele, forțatul de a ingera resturi putrezite etc.
Stilul lui Shelly este perfid. Pare de fiecare dată dispusă să ajute și se comportă de parcă pedepsele trasate sunt date din dragoste cu scopul de a îndrepta obiceiurile negative.
Venirea lui Shane, un nepot din partea lui Dave, crește creativitatea abuzurilor. Planul pe care Shane în pune la cale pentru a fugi, este adesea deturnat, Shelly nefiind dispusă să își lase victimele să scape și să expună publicului detalii incriminatorii.
Katy ajunge să locuiască împreună cu familia Knotek, în urma suportului pe care Shelly pare să i-l ofere cu drag până când aceasta reușește să se pună pe picioare din punct de vedere personal și profesional. Ceea ce Katy nu bănuiește sub nicio formă este modul rapid în care trece de la statutul de musafir îndrăgit la cel de sclav. Starea ei de sănătate mentală și fizică se deteriorează rapid. Corpul plin de contuzii, tăieturi, arsuri, părul ciuntit, lipsa de vlagă, teroarea din glas și privire, postura umilită, ușurința cu care ajunge să execute orice sarcină oricât de absurdă sau sadică este, o duc pe Katy în câțiva ani în pragul final.
Moartea provocată a lui Katy dezbină familia. Dispariția lui Shane de asemenea. Varianta publică este că cei doi au plecat de acasă.
Nikki și Sami reușesc să scape cu suportul bunicii lor Lara, dar Tori, prea mică ca să înțeleagă toate aspectele manipulatorii ale situației, rămâne să asiste și să trăiască pe pielea sa abuzul, mai ales când în familie se aciuiază o nouă victimă – un veteran de război, Mac, docil și lipsit de apărare.
Câte alte victime cad în plasa lui Shelly și cum va fi oprit acest monstru de la a-și teroriza persoanele apropiate?
Cartea are la bază povestea reală a cunoscutei Shelly Knotec, ascensiune terorizantă a acestei femei care reușește să prostească și să controleze nu doar propriile fiice, care sunt lipsite de apărare și discernământ, ci și persoane mature care, la o adică, ar fi putut să se întoarcă împotriva ei sau să găsească o cale de a pleca.
Deși înțeleg perfect mecanismele din spatele acestui parcurs, nu pot să nu fiu parțial fascinată de stilul lui Shelly. Psihopații autentici denotă un nivel ridicat de inteligență și o creativitate autentică când vine vorba de a identifica modalități noi de manipulare emoțională sau găsirea unor pedepse inedite. Simțul lor practic îi ajută rapid să își identifice victimele care, pentru a fi ținute cât mai mult sub control, se află în categoria submisivă, docilă, nesigură, dornică să facă pe plac abuzatorului, să fie acceptat de către acesta. La aceste caracteristici se adaugă situația materială precară și o rețea socială / familială aproape inexistentă, astfel încât evadarea lor să devină aproape imposibilă.
Mi-a plăcut deși au fost părți care m-au frustrat, precum zonele în care fetele sau Dave, insistă ca Shelly a fost întotdeauna bine intenționată și deși nu a acționat mereu acceptabil, în spatele acțiunilor ei a fost întotdeauna dragostea și dorința de a ajuta. Ironic vorbind, asta e partea frumoasă a abuzului până la urmă – să te minți că totul are un scop și că persoana care te abuzează îți vrea în fapt binele, decât să accepți că ești disperat să fii acceptat și iubit.