Natsuo Kirino – Afară

“Fusese iadul pe pământ. O înjunghiase ici-colo și își înfipse degetul în răni. Însă cu cât mai mult încerca să găsească o cale de intrare, cu atât mai imposibil i se păru că e. O ținuse în brațe apoi, înnebunit de frustrare și patimă, voind să își topească carnea în a ei, căutând o cale prin care să se furișeze în corpul ei, șoptind în tot acest timp că o iubește, că o iubește. Și cum zăceau ei uniți prin acest legământ sângeriu, infernul se schimbase treptat în rai. Dar fie el raiul sau iadul, fusese o clipă pe care numai ei puteau să o înțeleagă, un lucru pe care nimeni nu putea pretinde să îl judece.”

Patru femei diferite. Patru destine unite printr-o crimă care urmează să le schimbe viețile.

Masako, Yoshie, Yayoi și Kuniko lucrează toate în tura de noapte pe linia de asamblare a porțiilor de mâncare procesată. Deși relația dintre ele este contextuală și adesea există animozități între ele, în momentul în care Yayoi își ucide soțul abuziv, cele patru femei sunt prinse într-un șir de evenimente tragice din care răzbat cu dificultate.

Masako este persoana din grup cea mai stăpână pe sine. Fostă contabilă la o firmă de recuperări credite, Masako trăiește împreună cu soțul său distant și cu băiatul adolescent care refuză să îi vorbească de cand aceasta a schimbat jobul de zi pe cel de noapte, absentând tot mai mult din viața unei familii în care tronează singurătatea și egoismul. Decizia pe care Masako o ia de a o ajuta pe Yayoi să scape de cadavrul soțului său, este bruscă și determinată. Motivația sa este una de natură materială, dar dincolo de acest lucru, intervine nevoia presantă de adrenalină, pentru a ieși din amorțeala pe care o resimte în ultima perioadă.

Yoshie este cea mai în vârstă. Rapiditatea cu care își desfășoară activitatea și fermitatea cu care le coordonează pe celelalte fete la banda de lucru, este în completă opoziție cu modul submisiv în care are grijă singură de soacra sa paralizată, cu care nu se înțelege, de fiica adolescentă căreia îi este rușine cu propria mamă și de cea mai mare, care revine acasă doar pentru a cere bani sau a-i lăsa în grijă fiul micuț atunci când o încurcă în vânătoarea sa după o nouă iubire.

Yayoi întruchipează frumusețea și fragilitatea grupului. Cei doi copii mici pe care se chinuie să îi crească din salariul insuficient, pe care adesea soțul îl pierde la jocuri de noroc și bătăile pe care e nevoită să le ascundă, o împing în punctul în care crima pare soluția cea mai plauzibilă. După săvârșirea acesteia, descotorosirea de cadavrul incriminant o blochează mental. Ajutorul primit de cele trei colege care preiau întreaga sarcină, o transformă pe Yayoi într-o persoană eliberată, inconștientă de riscurile la care celelalte se expun pentru ea în schimbul unei sume de bani din asigurarea de viață a decedatului.

Kuniko este la extrema opusă. Este singura din grup lipsită de orice perspectivă. Unicul său scop este acela de a cheltui bani pe care nu îi are pe haine și accesorii scumpe, sperând că un bărbat bogat o va remarca și o va lua de soție, dar adevărul este că Kuniko este bătrânicioasă, disperată și de moravuri ușoare.

Masako are nevoie de bani pentru a începe o viață nouă departe de o familie care nu îi apreciază prezența, Yoshie își dorește să își trimită fata cea mică la studii și să reușească să se descurce cu un nepot și o socră care depind în totalitate de ea, iar Kuniko este presată de recuperatori să restituie sumele de bani împrumutate pentru a-și menține stilul de viață boem.

Dezmembrarea cadavrului și răspândirea lui prin oraș, atrage atenția nu doar a poliției, ci și a celor cărora bărbatul le datora bani. Pericolul se intensifică când Kazuo, un fost criminal, eliberat din pușcărie, face o pasiune bolnavă pentru Masako și începe să pună cap la cap detaliile lăsate în urmă de inconștienta Kuniko și ciudata Yayoi.

Și dacă lucrurile nu erau suficient de complicate, Masako este atrasă într-o afacere în care abilitățile sale de a tranșa un cadavru îi poate aduce bani frumoși, atât timp cât își ține sub control partenerele de dezmembrare.

“Începu să umple cada. Se dezbrăcă observând constant nivelul apei, apoi intră în cadă, dădu drumul la duș. Își aminti cât de nerăbdătoare își spălase și ultima urmă lăsată de Kazuo noaptea trecută la fabrică. De atunci stătuse afundată până la glezne în sângele lui Kenji și avusese chiar și bucăți din carnea lui sub unghii, însă totuși celălalt era omul ale cărui urme voia să le facă nevăzute îm timp ce își curăța corpul.”

O carte extrem de intrigantă în care viața și moartea nu sunt doar etape normale, ci puncte de reper în descoperirea propriei identități. Tăioasă, pasională într-un mod morbid, intimă și volatilă, Afară este un roman despre evadarea din realitatea sufocantă a unor vieți ratate și a ceea ce poți descoperi când pășești dincolo de pragul primejdios al morții.

P.S. – Și Grotesc, citită în urmă cu aproximativ doi ani, mi-a plăcut teribil. Le recomand pe ambele.