Paris, 2021, în plină pandemie de Covid, Mathias Thaillefer, fost polițist, suferă un atac de cord și este internat în spital. La căpătâiul său, la trezire, o descoperă pe tânăra Louise, voluntară a spitalului, de care aparent nu poate scăpa căci fata nu renunță până când bolnavul nu este de acord să investigheze cu ochi proaspeți moartea suspectă a mamei sale, Stela, fosta balerină de succes.
Vă zic de pe acum, premiza de la care pleacă povestea și prima parte a romanului chiar au mers ca unse, în a doua parte, cumva, lucrurile au început sa scârțâie deoarece autorul a alunecat pe o pantă descendentă a detaliilor inutile.
Intriga se continuă cu o investigație antrenantă care scoate la iveală ca Stela avea o viață foarte activă din punct de vedere sexual, că șantaja bărbații cu care se culca și pe care îi filma în timp ce își înșelau partenerele.
Deși pista pare promițătoare, ceva nu se leagă. Presupusul accident prin cădere în gol de la balconul apartamentului pare să fie legat de moartea, de asemenea neelucidată a tânărului pictor care locuia cu un etaj mai sus decât Stela.
Singura conexiune cu aceste două cazuri este Angelique, o asistentă medicală mediocră și frustrată de faptul că viața nu îi oferise șansa pe care considera că o merită.
Însărcinată cu un individ insipid, agățat pentru o seară, Angelique vine cu un plan riscant: să pozeze în logodnica pictorului decedat pentru a atrage atenția familiei sale bogate. Ce se întâmplă când Stela pune detaliile cap la cap?
În a doua parte, autorul se joacă cu scenarii auxiliare inutile, precum proveniența lui Louise – care nu este în fapt fiica Stelei, cu prezentarea iubitului de o noapte a lui Angelique – care caută răzbunare și cu episodul irelevant din trecutul lui Mathias – când fusese înjunghiat într-un metrou de câțiva tineri puși pe harță.
Deși lucrurile se leagă, pentru mine nu au mai părut suficient de convingătoare, așa că finalul a grăbit nemulțumirea mea.
Am citit multe cărți de Musso și îi apreciez creativitatea. Totuși, cred că sunt vreo două romane care chiar mi-au plăcut într-adevăr, restul m-au dezamăgit spre final. Și ăsta la fel.
Pam-pam.