O scriere scurtă pe care am parcurs-o rapid și cu care mi-am dorit să rezonez, dar n-am reușit.
Subiectul ar fi trebui să fie pe placul meu: povestea unui doctor renumit – Fadigati care în 1930 se stabilește într-un orășel italian, în care comunitatea îl primește inițial cu brațele deschise, atât datorită priceperii de care dă dovadă, cât și a stilului său modern, intelectual, carismatic, cu care își tratează musafirii, dar ulterior deschiderea de care au dat dovadă devine motiv de repulsie la descoperirea faptului că acesta este homosexual.
Bârfa se întețește în momentul în care iubitul mai tânăr începe să își facă un obicei din a-l umili pe Fadigati în public cu fiecare ocazie, ultima aventură fiind aceea în care îl abandonează pe acesta la mare, după ce îl bate, îi ia banii, hainele și mașina.
Modul în care Fadigati rămâne agățat emoțional de individul care l-a abuzat fizic, emoțional și mental, determină respingerea sa de către întreaga comunitate care îl ia constant în derâdere.
Povestea este relatată prin prisma unui tânăr, care empatizează cu traumele discriminării suferite de Fadigati, mai ales când, evreu fiind, se confruntă și el cu efectele antisemitismului care capătă din ce în ce mai multă amploare.
Povestea se finalizează tragic. Răpus de durere, incapabil să facă față prejudecăților sociale, Fadigati se sinucide, lăsând în urmă o senzație amară.
N-am rezonat cu stilul autorului, mi s-a părut placid și neconvingător și n-am reușit să leg o conexiune emoțională cu niciunul dintre personaje. Mai multe de atât, nu am reușit nici să le conturez mental încât să le dau o formă satisfăcătoare.
Vouă cum vi s-a părut?