“Henrik o trase spre el, ridicând-o de pe bancă. Lili era speriată că, îmbrățișând-o, ar putea să-i simtă, prin rochie, trupul ciudat, osos și fără sâni și, mai cu seamă, umflătura dureroasă dintre coapsele sale. El o conduse pe un coridor lăturalnic dinăuntru clădirii, trăgând-o de mână. Dădea fericit din cap de parcă era o marionetă; avea capul rotund, cu o frunte mongoloidă. Probabil că asta o convingea să-l urmeze, strângându-i mâna umedă: era că un joc pentru ea și jocurile n-au nicio însemnătate.”
Văzusem mai demult filmul și atunci când am dat de carte, ceva m-a împins să o citesc. Probabil curiozitatea de a vedea dacă seamănă cu filmul. Ei bine, ca scenariu, da, ca și senzație, nu și vă spun și de ce.
Dacă nu vă este cunoscută povestea inspirată după un caz real, avem de-a face cu un cuplu de tineri căsătoriți: Einer și Greta Wagener, ambii artiști, care trăiesc într-o armonie deplină, în timp ce își câștigă existența din pictură. Ea ceva mai talentată decât el și cu o capacitate mai mare de a se dedica pasiunii sale, dar fiind totodată un real suport pentru un soț nesigur, timid, inconfortabil în propria piele.
Un eveniment banal declanșează practic povestea. Presată de timp să finalizeze un portret, Greta apelează la Einer să se costumeze în femeie pentru a da formă finală unui tablou în lipsa clientei. Inițial jenat și temător că se va face de râs, Einer realizează că în fapt se simte extrem de confortabil în rolul de femeie, Lili, deghizare sa, începând să își facă tot mai des apariția între pereții micuței case din Copenhaga anilor 1930.
La început ca amuzament, ulterior ca o dedublare, Greta reușește să gestioneze extrem de bine situația deși pentru ea devine din ce în ce mai clar de ce căsnicia în care se credea fericită, era mai mult o prietenie strânsă, lipsită de atracție sexuală.
Ieșirile în societate ale lui Lili nu trezesc bănuieli, iar tânăra sfioasă și cuceritoare, atrage tot mai mult atenția bărbaților dornici de căsătorie. Cu fiecare transformare, ceva din Einar se schimbă și rolul pe care și-l asumă rezonează tot mai mult cu trăirile sale interioare.
Lupta sa interioară este fantastică, dar în această călătorie de autodescoperire și acceptare, Einer uită convenabil de nevoile și sentimentele Gretei, care se lasă pe locul doi pentru a-l ajuta.
Operații, aprobări psihiatrice, drumuri între Danemarca și Germania pentru a găsi un doctor care să își asume o operație de schimbare de sex și o lume întreagă care se rotește în jurul unui Einer egoist și fragil.
Operația se finalizează cu bine, dar Lili o împinge mai departe, dorința sa lăuntrică fiind aceea de a putea rămâne însărcinată și a duce sarcina la bun sfârșit, decizie care nu se finalizează cu succes.
Ce nu mi-a plăcut? (Și aici nu are legătură cu nicio discriminare, sunt pro orice fel de orientare sexuală cât timp este consimțită și nu face rău altcuiva). Nu mi-a plăcut personajul Einer-Lili la nivel de personalitate. Și m-a mai amuzat un aspect: cantitatea de bărbați oarecum homofobi care ajungeau să se îndrăgostească nebunește de Lili, deși în realitate este destul de dificil să ascunzi trăsăturile masculine fără operații și machiaje profesioniste… și totuși vorbim de anii ’30… ceea ce m-a dus cu gândul că de fapt jumătate din ei aveau tendințe homosexuale pe care le reprimau din cauza societății în care trăiau.
În rest, e o lectură ok. Dramatico-transformatoare și are câteva momente în care îndeamnă la introspecție.
Vouă cum vi s-a părut?