Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult acest volum de proză scurtă, dar mi-a depășit cu ușurință așteptările și m-am trezit dorind mai mult.
Stilul înțepător, ușor sarcastic, intruziv dar capabil să ridice întrebări complexe în ciuda întâmplărilor cu caracter aparent banal pe care le rulează, mi-a creat o stare de confort și familiaritate pe parcursul întregii lecturi.
Scenariile aduse în prim plan au de toate. Relații toxice, frustrări, dependențe și fetișuri, nevoi primare și tânjeli după acceptare, toate proiectate într-un cotidian parșiv și nemilos. Izul de atmosferă post comunistă se resimte în fiecăre scenariu creat cu grijă și acest lucru nu a făcut altceva decât să contribuie și mai mult la senzația de “cunoscut” pe care această carte mi-a trezit-o.
Imaginați-vă un scenariu aparent simplu: o mamă care își caută iritată o revistă mondenă a cărei lectură face parte din tabieturile sale zilnice, doar pentru a descoperi ulterior prin intermediul acestei publicații că fiica sa, aflată în pragul adolescenței, trăiește trauma mentală a pedepsei cu orbirea pentru practicarea masturbării.
Sau… modul în care realitatea poate fi distorsionată prin intermediul știrilor false propagate pe internet, într-o perioadă incipientă a acestui fenomen (practică încă de actualitate).
Ori… preferata mea (cea care poartă titlul cărții): cum poate fi integrat un fetiș precum cel al nevoii de mumificare, practicat într-o formă acceptabilă precum izolarea în spatii înguste, pentru a crea o zona de siguranță și a trăi senzația de conștientizare și control al propriului corp.
O lectură delicioasă ca o plăcere vinovată pe care doar degustând-o o poți savura pe îndelete.