Faceți cunoștință cu Teresa Battaglia, comisarul de poliție sarcastic dar empatic, expertă în psihologia criminalistică, supraponderală, diabetică, singură și în pragul declanșării bolii Alzheimer, un deliciu literar, care atrage și intrigă prin fiecare replică și acțiune care îi ghidează pașii.
În acest roman, expertiza sa este solicitată pentru a investiga o crimă macabră depistată la marginea unei păduri din proximitatea unui orăsel plin de povești ciudate.
Victima este mutilată și nicio pistă concretă nu pare să se contureze. Când apare cea de-a doua victimă lucrurile se complică. Abia a treia tentativă de crimă, de această dată eșuată, bănuielile Teresei tind să capete formă. Criminalul are legătură cu orfelinatul ad-hoc creat în sânul mânăstirii locale, unde aparent copiii erau totodată supuși unor experimente în care privarea de afecțiune urmărea modul în care afectează dezvoltarea cognitivă și fizică a micuților.
Cine este criminalul și care este povestea dramatică din spatele unui suflet zbuciumat a cărui intenție este de fapt de a salva și nu de a condamna?
Cum își alege victimele și de ce?
Ce legătură există între povestea ascunsă dintre zidurile orfelinatului și copiii din mica comunitate actuală?
Pe lângă intriga antrenantă, replicile sarcastice și o descriere explicativă a comportamentelor criminale, un alt element fain al cărții este introducerea unui personaj complementar – un detectiv tânăr, permutat de la oraș, chinuit de gândul de a o impresiona pe Teresa și de a-și demonstra abilitățile de a rezolva cazuri.
Provocările la care Teresa își supune noul coleg, nu fac altceva decât să întărească pe parcurs relația dintre ei și sa pună bazele unui mod de lucru nou dar familiar.
„Flori deasupra infernului” este o carte care alternează între încărcătura emoțională a unei povești ce scoate în evidență sadismul și răutatea umană și dorința cu care, în ciuda contextului nefavorabil, instinctele de supraviețuire și apartenență, uneori câștigă.
V-o recomand! E sumbră, dar faină și, la final, în ciuda faptului că personajul principal nu întruchipează tocmai ideea clasică a comisarului dinamic, atrăgător sau plin de perspective, e imposibil să nu găsești un punct comun cu Teresa Battaglia și temerile ei de a se pierde mental înainte de a rezolva posibil, ultimul ei caz.