Sunt în tren și am o oră de când nu mă pot abține să nu privesc spre cuplul tânăr din fața mea. Veseli, îndrăgostiți, afectuoși, nesiguri pe ce le rezervă viitorul, dar mulțumiți să nu aibă răspunsuri satisfăcătoare.
Ea e subțirică, roșcată, pusă pe șotii. El, blond, cu ochelari și barbă, în trecerea sa spre maturitatea care, cel mai probabil, o să îl împiedice peste câțiva ani să aleagă cu sufletul și nu sub influența presantei rațiuni.
El e blând și afectuos, atent și relaxat în preajma ei. Ochii i se luminează când o privește. Ea e un pic mai smucită, dar îi cultivă cu ușurință senzația că se simte în siguranță când își sprijină capul de umărul lui adormit.
Când zâmbește, ea face o gropiță în obrazul stâng, el în cel drept. Împart o pereche de căști wireless și ultima bucată de fornetti.
Ea nu-și ferește ecranul telefonului de el și el aruncă doar fugar un ochi dar mai mult ca să se asigure că ea nu se plictisește. Parcă așteaptă chemarea ei tacită pentru a schimba oricând regulile jocului.
Hanoracul lui e perna ei, locul unde își caută pachetul de gumă de mestecat cu o lejeritate familiară. Părul ei ciufulit și roșu care emană căldură, o fac să fie privită cu și mai multă poftă și tandrețe.
Două mâini împletite și moi care împart aceeași cotieră a scaunelor prăfuite din trenul București – Bacău. Două perechi de buze care zâmbesc dulce ori de câte ori se privesc din întâmplare.
Energia lor pozitivă contrastează puternic cu oboseala de pe chipurile celorlalți călători sătui de o săptămână de muncă și așteptări înșelate. Cu temerile pe care orice adult le resimte când ajunge să conștientizeze câte are de pierdut sau cât de puțin timp rămâne câteodată pentru a îndrepta lucrurile.
Când ați simțiți ultima dată că vă pierdeți în ochii cuiva și că orice pare posibil doar dacă persoana iubită vă ia de mână? Că orice detaliu contează pentru că mental vă rămâne fixat în amintiri ce pot fi oricând accesate și prețuite… sau pot trezi dureri nebănuite, chiar ani mai târziu?
Mai țineți minte mirosul pielii iubirii adolescentine care vă provoca nopți de insomnie și gelozii extreme doar dacă treceau câteva ore în care nu știați cu ce își ocupă timpul?
Eu da… pe fiecare în parte căci toate au avut farmecul lor și au atras adesea după sine disperarea. Diferența e că după ani de zile, rămân sugrumate pe fundal, ca un gust amar fixat în cerul gurii.
Cei doi pe care îi privesc, mai au până ajung acolo, la intersecția unde se află o nouă iubire îmbrăcată în hainele dezamăgitoare ale unui nou început. Momentan moțăie zâmbind ținându-se strâns de mână.
Photo credit Freepik