Citind acest roman polițist cu elemente thriller, mi-am dat seama brusc care este elementul care pentru mine face diferența când vine vorba de a aprecia sau nu un crime story.
Ei bine, este vorba despre modul în care intriga poveștii este direct legată de povestea personajului principal. Dacă acțiunea nu afectează direct acest factor sau nu contribuie la declinul, transformarea, trauma acestuia, șansele ca romanul să îmi lase o impresie puternică, scad.
Povestea de astăzi are la bază un scenariu complex dar simplu de urmărit. Multe personaje a cărei poveste se întrepătrunde, dar introducerea lor în scenă este graduală și pregătită în avans. Astfel, o avem pe Jazz, inspectorul de poliție retras din activitate și colegul său de breaslă Miles, care sunt rugați să preia un caz suspect de crimă de la internatul de băieți Fleat House.
Victima – Charlie Cavendish, un tânăr arogant cu apucături de hărțuitor, este găsit mort în urma unui șoc anafilactic rezultat după ingerarea a două tablete de aspirină, la care acesta era alergic, în locul medicamentației pentru epilepsie.
A greșit Charlie pastilele sau cineva i le-a schimbat? Primul sfert din carte merge pe premiza clarificării acestui aspect. ușor-ușor ies la iveală abuzurile din internat și motivele ascunse din spatele acestei posibile crime.
Charlie nu doar că este un personaj neplăcut, ci provine și dintr-o familie cu renume a cărei moștenire se transmite doar pe linie masculină, băiatul fiind o piedică în calea revendicării titlului de către unchiul său.
Ceea ce pune paie pe foc este dispariția lui Rory, băiețelul adesea traumatizat de către Charlie și angrenarea în dinamica de cuplu a familiei acestuia – un tată alcoolic și o mamă adulteră, care ascund detalii semnificative legate de această crimă, în care este aparent implicat și unul dintre profesori – bătrânul Hugh, iubitul din trecut al unchiului victimei.
Evident, o tragedie nu se lasă pe tânjeală până nu atrage alta, așa că și iubitul mamei lui Rory, băiatul dat dispărut, este găsit ucis și îngrămădit într-o valiză, aruncând suspiciuni asupra tatălui alcoolic.
Multe crime și supoziții investigative, firul epic capătând un iz de Agatha Christie căreia Jazz și partenerul său polițist Miles, este nevoită să iî dea de capăt.
La final e vorba de bani, ca de multe ori și de nevoia disperată de a îți găsi un loc printre ceilalalți.
Deși cartea este construită interesant, îi lipsește ceva. Emoția. Senzația de empatie față de personaje. Relaționarea. Iar izul teatral de pension și titluri regale nu se asociază foarte bine cu dorința mea de constantă ancorare în realitate.