Nu mare mi-a fost mirarea cu ani în urmă când am avut ocazia să observ mai bine comportamentul adolescentin al bărbaților proaspăt divorțați.
Pentru mine, era perioada vârstei de 28-30 de ani, pentru ei 30-35. Mental și emoțional, aparent pe aceeași linie de plutire, în fapt anumite diferențe erau imposibil de trecut cu vederea.
Primul stadiu era cel de confuzie. Nedumerire. De ce a ajuns în situația aia, că el a făcut tot ce trebuia. Nu a bănuit că se va ajunge până în acest punct. Al doilea stadiu venea din urmă, cel de redescoperire a libertății. Petreceri, întâlniri, cluburi, pescuit, uneori chiar sporturi împinse la extrem precum ciclism sau cățărări, devenite o obsesie mai mult decât un hobby.
Copilul ajunge pe locul 2, 3…5, în functie de câte noi activități îi fac părintelui cu ochiul căci acesta ajunge să considere că are suficient timp la dispoziție pentru toate, dar cumva acel timp se scurtează cu fiecare prietenie legată sau hobby nou descoperit.
Intalnirile cu propriul copil, nu doar că se scurtează dar devin irelevante, anoste. Anterior divorțului, mai ales în cazul copiilor mici, tatăl este adesea plecat de acasă la serviciu, iar mare parte din îngrijirea acestuia revine mamei. Acum, cu și mai puțin timp la dispoziție și cu un context diferit, interacțiunea cu propriul copil devine incomodă. Pare că de la o întâlnire la alta, rămâne în urma cu informația legată de ce pasiuni și noi activități are cel mic iar poezioarele și cântecele proaspăt învățate par stupide și plicticoase.
Nici interacțiunea cu un copil în pragul adolescenței nu e mai ușoară. Acolo apar păreri și idei contradictorii, schimbări de dispoziție și ochi dați peste cap. Critici tacite sau atitudini binevoitoare dar triste, care încarcă părintele absent cu o stare de vinovăție pe care și-ar dori să o reducă cât mai mult și de obicei alege să realizeze acest lucru prin scurtarea sau rărirea vizitelor.
Dorința de a o lua de la capăt și a redescoperi sensul vieții, asociat fie cu cariera, fie cu pasiunile nou descoperite, ori printr-o relație amoroasă care de această dată să pară că funcționează, nu lasă timp și energie pentru un copil pe care, cel mai adesea, tatăl îl asociază cu femeia care i-a stricat apele și l-a adus în punctul acesta. Pare mai simplu întemeierea unei noi familii, decât păstrarea relației cu copilul deja existent… și așa este.
Foarte puțini adulți păstrează relații diplomate sau și mai rar, amicale, care să le permită interacțiuni fără spectacole ieftine de teatru, astfel încât copilul să poată petrece măcar puțin timp cu amândoi părinții sau să rămână în grija tatălui fără ca, la întoarcere să fie folosit pe post de armament pentru o răzbunare penibilă.
Dar majoritatea tăticilor abandonați, părăsiți de neveste, incapabili să înțeleagă de ce lucrurile au ajuns în punctul acela și lipsiți de orice intenție de introspecție sau schimbare, beau, petrec, se plâng, se apucă de sală și încearcă să redescopere fiorii tinereții prin tentative triste de a agăța fete mai tinere. Cele mature îi miros de la distanță că-s material expirat.
N-am povestit de bărbații care rămân ei sa crească copiii, în ciuda tuturor șanselor. Aceia sunt rari și de apreciat și nu am vrut să îi târăsc în aceeași oală cu cei imaturi care vad divorțul ca o a doua șansă la o viață mai bună, ignorând complet bagajul murdar și încărcat cu care vin încă de la prima întâlnire, sperând că le sortează următoarea iubită hainele murdare și îi acceptă așa cum sunt. Aceia mai au de așteptat până la maturizarea completă.
Singurii care nu înțeleg de ce și cum, rămân copiii. Cei cu care abia se mai joacă cineva și care sunt împărțiți între două case pline de resentimente și noi obiceiuri ciudate.
Tăticii se descurcă până la urmă. Se mențin ocupați și își setează ca scop atingerea unui grad mare de satisfacție care să îi compenseze pentru pierderile trăite. Dacă îi vedeți prin baruri la 3 dimineața, zilnic la sală sau încercând să agațe în spatii publice și par trecuți de 35 de ani, verificați să nu plătescă pensie alimentară înainte să le acceptați invitația la cafea.
Photo credit Freepik