Pai da’ nu eram eu aici în poză cu George Clooney?

Ba eram, deși ca să fiu sinceră, nu l-am considerat niciodată genul de bărbat cu care aș fi rezonat fizic sau emoțional. Mai pe scurt, o fi el fain, dar nu e genul meu. Și sigur, nici eu al lui.

Și da, mă scuzați, vă rog, că în calitate de “neica nimeni” mai emit și păreri, dar o femeie nu are nevoie de prea multe informații sau timp berechet ca să își dezvolte o atracție (și uneori o obsesie) pentru vreun flăcău puternic mediatizat. Și vorba aceea, Hollywood a dat, Hollywood a luat!

E simplu să proiectezi așteptări și scenarii nerealiste în cârca unuia cu care nu vei avea niciodată șanse să dezvolți o relație. Poți să joci mental și rolul lui și să ai răspunsul potrivit la orice situație reală sau inventată. Alături de respectivul poți fi sexy, tandră, curajoasă, empatică, comunicativă, cu inițiativă, fenomenală în pat, deșteaptă,  amuzantă și de neuitat.

Dar în realitate cum ești?

Cât de capabilă să te reinventezi pentru a menține interesul cuiva care, deși te iubește, devine prea obișnuit cu tine încât începe sa acorde mai puțină atenție eforturilor tale zilnice? Cât de dornică ești să atragi atenția celui care se presupune că deja îți aparține?

Mare parte din atracție se pierde pe drum deoarece traiul în comun afectează zona de mister de care are nevoie un cuplu ca să resimtă dorul și nevoia de apropiere fizică.

Cu timpul, secreția de feromoni scade. Mirosul, simțul care se activează în momentul în care se declanșează o atracție față de cineva nou, se modifică și se amestecă cu cel al partenerului, rezultând un tot unitar care devine atât de familiar încât diminuează reacțiile mentale și corporale la vederea celuilalt.

Obișnuița, frustrarea, oboseala, toate fac parte din parcursul oricărei relație normale. Doar cu un superstar, în imaginația noastră, lucrurile ar sta diferit.

Bărbații etalon sunt utili. Ne stârnesc imaginația și ne aduc aminte că, cel puțin pe perioade scurte, putem avea tot ce ne dorim de la o relație: iubire nebună, pasiune, dor tragic, sex fără bariere, tandrețe și suport, priviri galeșe și jurăminte pentru eternitate.

Apoi relațiile intră pe făgașul normal și bărbații “de vis” devin Fata Morgana a unor povești care nu își vor găsi niciodată happy-end în stil hollywoodian, dar ne alină mental dându-ne uneori puterea de a mai încerca o dată.

La final, ar fi de folos dacă ne-am reaminti constat că personajele mondene sunt doar proiecții ale unui stil creionat datorită nevoii noastre constante de a simți că iubirea pe care o primim este mult mai valoroasă și diferită față de restul relațiilor pe care le vedem în jurul nostru.

La bază și vedetele sunt la fel de superficiale, frustrate, schimbătoare ca și noi, doar ca rolul pe care ei îl joacă în portofoliul mediatic, le conturează doar părțile dezirabile… și nici noi nu suntem atât de merituoase pe cât ne place sa credem câteodată, dar asta e altă poveste.

Lasă un răspuns