Charmaine Wilkerson – Gustul dulce de acasă

Am fost într-o perioadă aglomerată și am zis că un audiobook mai ușurel ar putea compensa lipsa mea de timp alocat lecturii pe care o aveam în plan, dar mărturisesc sincer că am rezonat prea puțin cu subiectul acestei povești încât spre final am ascultat-o la viteza dublă, așteptând apoteoticul final.

Povestea e sensibilă, o combinație de dramă cu tentă de bildungsroman, dragoste și suferință naivă.

Începutul mi-a plăcut. La înmormântarea mamei lor – Eleanor Bennett, cei doi copii – Byron, fiul stabil și realizat și Benny, fiica indecisă, care nu a mai ținut legătura cu familia de 8 ani de zile, sunt nevoiți să se reîntâlnească în acest context tragic, ca să descopere că moștenirea lor constă într-un tort cu fructe, tradițional din Caraibe și o înregistrare audio care conține o mărturisire ciudată.

Mărturisirea povestește despre o fată care își înscenează moartea si fuge de pe insulă după ce este forțată de împrejurări să se căsătorească cu un interlop local pentru a plăti datoriile tatălui său. Fuga este strâns corelată cu otrăvirea mirelui în ziua nunții și cu teama de a fi ucisă de rudele acestuia.

Povestea care pare să îi confuzeze pe cei doi ascultători, navighează printre eforturile eroinei poveștii de a supraviețui și a-și găsi un rost în Anglia, de a fi nevoită ulterior să își schimbe identitatea pentru a doua oară ca să o ia de la capăt ca și asistentă medicală, de a rămâne însărcinată în urmă unui abuz sexual și de a fi forțată de a-și abandona copilul într-o mănăstire care oferea, contra-cost, copii spre adopție.

Eroina nu e nimeni alta decât Elenor și povestea ei îi îndrumă pe cei doi copii să își găsească sora pierdută și îi forțează totodată să reclădească relația fraternă, zguduită de evenimentele ultimilor opt ani.

O carte siropoasă pe alocuri, melodramatică în punctele strategice și prea puțin realistă. Nu m-am pliat pe ea și nu aș recomanda-o cuiva care apreciază un scenariu antrenant și capabil să nască dorința de introspecție, dar ca și lectură ușurică de vacanță, poate fi o idee acceptabilă.