Tot mai multe cupluri cu un nivel de trai și de educație peste medie, refuză să facă copii sau se limitează la unul singur.
Decizia vine mai ales din partea celor care au pus în decursul timpului accent fie pe carieră, fie pe libertatea de mișcare.
Dacă înainte de 30 de ani cochetează cu ideea, dar nu se pot decide deoarece încă au alte proiecte în plină desfășurare, pentru unii dintre ei devine clar că nu își doresc haos suplimentar nici după 30-35 de ani.
Ei sunt adulții sau cuplurile care postează pe rețele de socializare poze din excursiile extravagante pe care le planifică, imagini din restaurante faine sau de la petreceri unde sunt în mijlocul acțiunii. Sunt cei care se bucură de timpul liber într-o manieră relaxantă sau productivă, fără a fi nevoiți să desfășoare activități plicticoase sau repetitive, cărora la final să le găsească și semnificații pertinente pentru a contribui la dezvoltarea sau educarea altcuiva.
Nu toți suntem făcuți pentru a fi părinți. Tristețea apare doar când cei care nu vor neapărat să ducă gena mai departe, se înhamă la paternitate și cei care își doresc, nu prea reușesc.
Am prieteni și cunoscuți de toate felurile. Unii dintre ei fără copii, alegere asumată. De ce? Pentru toate motivele de mai sus și încă câteva în plus.
Adulți care au înțeles ca focusul lor nu va fi niciodată o altă ființă umană sau au ales să nu fie responsabili pentru eșecurile și durerea altcuiva în afară de ei.
E ok să nu rezonezi cu așteptările de părinte, să simți că nu e pentru tine, că un copil nu e o realizare sau o extensie în care să verși toate visele și speranțele. E preferabil așa decât să alegi să procreezi doar pentru că ăsta e trendul din punct de vedere social.
Apreciez adulții care aleg asumat. Fie că e da sau nu. Îs de zece ori mai mult lăudabili decât cei care fac copii de care nu au chef sau timp și pe care îi resimt adesea ca pe un ghimpe în coastă ori de câte ori nu pot participa la evenimentele distractive sau a se odihni în zilele libere.
Sunt prea multe cupluri în jurul nostru care nu par să se potrivească în rolul de părinte, mai ales când vine vorba de petrecerea timpului liber. Oameni care se simt încorsetați în concediu, în weekend, în propria casă deoarece au senzația ca propriul copil îi incomodează. (Excluzând senzația aceasta pe care și părinții asumați o resimt de multe ori de la oboseală, probleme personale sau de sănătate.)
Aceștia ar fi trebuit să zică “nu” la momentul potrivit, deși cel mai dificil e să îți dai seama când e acest moment. Ei sunt cei care au pășit în viață fără să analizeze cu adevărat care le sunt nevoile și așteptările.
De asemenea, sunt adulți care nu au nevoie de cineva care să le aducă o cană cu apă sau să le poarte numele mai departe. Pentru asta poate fi util partenerul sau asistenta medicală de la azil, iar numele care nu sunt de viță nobilă, nu merită prea multă atenție oricum. Ei sunt cei care au amânat decizia până a devenit clară ideea că le este mai comod așa.
Fie că da, fie că nu, ideal ar fi ca măcar câteva minute pe zi, să ne tragem sufletul și să acordăm atenție celor din jurul nostru și propriilor senzații în raport cu ceea ce experimentăm. Deciziile pot fi greșite uneori, dar starea noastră de spirit este o busolă clară a ceea ce înseamnă pentru noi fericirea.
Photo credit Freepik