Ați văzut pe Netflix serialul The Strain? Dacă da, asta e cartea după care este inspirat. Partea proastă e ca deși (ipotetic) face parte dintr-o serie de trei romane, nu am reușit să identific o continuare, ceea ce mă face să cred că autorul a abandonat pe parcurs proiectul.

Fie că e Molima sau Labirintul lui Pan, ori Suflete goale, cu siguranță nu lipsește aventura, suspansul, science-fiction-ul sau elementele thriller pentru că acest gen de scriitură este destinat ecranizării în regim hollywoodian.

Povestea începe cu o situație stranie. Un avion Boeing 777, plin ochi de pasageri, aterizează pe aeroportul JFK din New York doar că nimeni nu coboară. Luminile sunt stinse, liniștea e înspăimântătoare, oxigenul este pe terminate… și totuși niciun semn de activitate.

La momentul descinderii, doar cinci dintre pasageri dau semne că ar mai fi în viață, restul, în mod inexplicabili par morți. Analizele minuțioase nu reușesc să clarifice cauzele căci nimic nu pare să aibă sens, așa că varianta neoficială ar înclina balanța în direcția unui virus despre care nu se cunoaște nimic.

Dacă n-ați văzut filmul, stilul poveștii e o combinație de Stephen King cu Bran Stoker și rezultatul este o epidemie de vampiri creați de unul dintre cei șapte străbuni, cel care a ales să se răzvrătească și să încalce tratativele convenite.

Echipa care ajunge gradual să înțeleagă care sunt provocările cu care se confruntă și cât de dificil va fi să stopeze eradicarea întregii specii, este compusa din Abraham Setrakian, fost profesor de folclor la Universitatea din Viena și supraviețuitor al Holocaustului, care se întâlnise în tinerețe cu Stăpânul, Eph Goodweather, șeful echipei de intervenție rapidă în caz de amenințare biologică și Nora, polițista desemnată pe acest caz.

Din punct de vedere al intrigii, nimic nou sub soare pentru fanii genului Horror-SF, dar modul în care autorul reușește să presare detalii picante și să creeze o lume detaliată extrem de captivantă. De-a lungul poveștii sunt cooptate și introduse în scenă, personaje aleatorii pe care autorul le folosește pentru a documenta treptat efectele acestui virus. Oameni căror viața urmează să le fie dată peste cap fără să știe, morți vii care revin în familiile care se pregăteau să îi îngroape, pentru a se hrăni cu sângele lor, frica viscerală și foamea imposibil de potolit care le întunecă mințile.

Deși până la final se întrevede o urmă de speranță, adevărul e ca umanitatea e departe de presupusa salvare iar personajele privesc, de cele mai multe ori, neputincioase în fața haosului stârnit de un personaj malefic și nemuritor.

Chiar și fără continuare, cartea poate fi considerată o alegere bună de lectură pentru cititorii fascinați de mitul strigoiului și de alternanța bine-rău împinsă la extremă.

Lasă un răspuns