Începutul anilor ’90 și până în prezent. Povestiri ciudate dar atât de familiare. Personaje-tipologii și întâmplări pe care fie le-am experimentat într-o formă sau alta, fie am permis celor din jurul nostru să ne facă parte integrantă a acestor etape forțate de creștere absurdă.
Deși aparent fără legătură, poveștile se învârt în jurul unor personaje ce reapar sub o formă sau alta, întrepătrunzânu-se forțat. Lenuș, Dorina, Cami, Catalina, Dana… sunt doar câteva dintre acestea.
Pe unele poveștile le surprind între blocurile comuniste, în băncile scolii unde nu există o modalitate corectă de a iubi sau a te face acceptat cu ușurință de către ceilalți copii debusolați ca și tine, la jobul pe care îl execuți mecanic sau în prima relație în care pare că te arunci fără a te proteja de suferință.
O carte cu povestiri scurte, cu final abrupt care îndeamnă la introspecție și rememorare episodică a unor senzații de mult uitate.
E genul de lectură pe care o poți pune pe pauză și relua după bunul plac, deoarece senzația se poate reactiva la cerere.
Dacă e ceva ce mi-a plăcut la stilul acestor povestiri este tocmai simplitatea și franchețea cu care sunt istorisite. Ca să nu spun, doza de ironie care urmărește cititorul la fiecare încheiere de capitol. Recomandat celor care nu caută neapărat o destindere ci mai degrabă o rememorare a unor senzații de mult apuse, din vremuri în care înțelegerea noastră era limitată la nevoia de acceptare.