Cum ar fi dacă ai dispărea brusc? Ce ai lăsa în urmă și ce și-ar aduce aminte ceilalți despre tine?
Subiectul cărți are la baza un incident aparent stupid. Din cauza aglomerației, Sun-Yo este despărțită de soțul ei pe peronul gării din Seoul. Dispariția sa mobilizează ulterior întreaga familie să o caute, dar mama nu apare. În timpul acestei căutări oarecum potolite, resemnate, se desfășoară pe fundal întreaga poveste de viață a celei care a născut și crescut cinci copii alături de un soț egoist și neimplicat.
Modul în care este amintită de către soțul și copiii săi maturi, realizați, plecați de acasă fără să acorde acesteia mare atenție în ciuda sacrificiilor și eforturilor depuse să îi crească, nu fac decât să sporească în ochii cititorului iubirea maternă a unei femei simple, care veșnic s-a lăsat pe ultimul loc pentru familia sa.
Analfabetă și neimportantă în ochii soțului care părăsește constant domiciului, fie in interes de serviciu, fie în brațele altor femei care îl atrag, Sun-Yo crește cei cinci copii din munca câmpului, gospodăria imaculată unde veșnic robotește și inventează rețete gustoase din aproape nimic și iubirea nemărginită pentru aceștia.
Încrâncenarea cu care se chinuie să îi dea la școală sperând ca astfel soarta lor va fi mai ușoară decât a ei, umilințele pe care le acceptă cu zâmbetul pe buze atunci când copii o tratează ca pe un element nesemnificativ, candoarea și devotamentul cu care își îngrijește soțul când acesta se catadicsește să revină acasă, fac din acest personaj unul memorabil.
Motivul pierderii sale iese la suprafață când informațiile sunt puse cap la cap și atunci întreaga poveste face cumva, ca totul să pară și mai trist, și mai nedrept.
Nevoia de a o găsi este determinată pe de-o parte de vinovăție, pe de altă parte de egoismul celor care întreaga viață s-au obișnuit să primească fără să ofere ceva la schimb.
O carte ciudată dar extrem de atent construită, cu personaje creionate minuțios, o poveste tristă despre cât de nesemnificativă poate fi o viață de om după ce, de-a lungul timpului, i-ai răpit încetul cu încetul toată atenția și afecțiunea pe care le considerai un drept meritat ce nu necesită vreun efort.
O recomand celor care sunt deschiși spre introspecție și analiză a relațiilor cu cei din jur, pregătiți totodată să acorde mai multă importanță detaliilor care par uneori nesemnificative.