“Vai, dar ce articol!”, “Ce titlu dezgustător!”… “Nu se poate așa ceva…”
Acum că am depășit momentul, eu zic să ne revenim din uimire sau fals dezgust și să discutăm puțin despre acest subiect. Nu în termeni medicali sau plini de spiritualitate, ci în context socio-personal.
Vrem sau nu să recunoaștem, toată lumea o practică sau a făcut-o la un moment dat. Că pe unii i-a convins religia să nu o facă (am evitat îndoctrinat ca să nu par nașpa deși asta e ideea), că alții o practică mai rar deoarece nevoile lor sexuale sunt îndeplinite de partener sau pur și simplu apetitul lor este mai scăzut, că unii o practică cu regularitate dar cu vină în suflet, dar undeva toți avem o legătură cu acest proces.
Încă din primii ani ne descoperim corpul și experimentam senzațiile pe care aceste revelații ni le produce. Indiferent de sex, e o etapă naturală în creșterea și dezvoltarea oricărui copil. Atunci când acest lucru s-a înțeles pe deplin s-au luat măsuri Încă dea grădiniță legate de băile folosite la comun sau de maniera în care copiii dorm la prânz. Îmi aduc aminte și acum că la vârsta de 3-4 ani, la grădiniță, fiică-mea și colegii ei erau învățați să doarmă cu mânuțele peste păturică, tocmai pentru a evita pe cât posibil această autodescoperire la ceas de foială înainte de somnul de prânz.
Teama asta de cunoaștere a propriului corp, rușinea indusă de societate, biserică, părinți apăsați de un tradiționalism prost înțeles, duc la probleme de imagine de sine, depresie și relații sexuale nesatisfăcătoare. Nu te cunoști suficient de bine, nu știi ce îți place, nu ai curaj să ceri, accepți ce ți se oferă. Și mai ales în cazul femeilor, a accepta ce ți se oferă nu are cum să ducă la ceva bun mai ales când bărbații nu sunt chiar experți la capitolul comunicare și altruism.
Cunosc femei trecute de 50 de ani care nu au experimentat niciodată un orgasm pentru că le-a fost prea teamă să își permită să simtă lucruri, să își analizeze senzațiile, să își contureze și susțină o părere legată de ce le-ar plăcea să experimenteze și ce nu. Femei care s-au dedat la actul sexual ca îndatorire casnică deși vedeau în telenovele că există pasiune în pat dar așteptau ca lucrurile să se întâmple de la sine, fără să fie ele nevoite să ceară ceva.
Femeile care știu ce vor în pat sunt periculoase, mai ales pentru bărbații imaturi, nesiguri sau egoiști. Și cum sexualitatea este de cele mai multe ori tabu, compatibilitatea între parteneri necesita multă deschidere și comunicare.
Ziceam de femeile care nu ar stii să descrie sau sa povestească despre un orgasm pentru că nivelul de plăcere resimțită în pat, a fost de calitate inferioară și le-au lăsat blocate într-o stare indefinită în care au ajuns sa creadă că ceea ce au obținut era maximul posibil.
La fel de bine, cunoaștem cu toții cazuri de bărbați care au exagerat cu masturbarea încât și-au creat o zonă de confort alături de filmele porno și scenariile imaginare încât față în față cu o femeie care îi atrage, eșuează lamentabil deoarece au pierdut contactul cu realitatea și s-au axat doar pe propriile nevoi.
Masturbarea e faină, practică și eliberează endorfine. Poate dacă mai multe persoane ar ieși la prime întâlniri satisfăcute înainte de a se arunca în brațele cuiva necunoscut doar pentru că hormonii le dictează următoarele mișcări, ar putea să analizeze mult mai bine dacă sunt compatibili sau nu.
Sunt relații pe care atracția sexuală și comunicarea duc partenerii pe culmi orgasmice ce creează o puternică dependență, dar asta și pentru că cei doi sunt dispuși să se cunoască și experimenteze sexual până obțin un grad ridicat de satisfacție. Și bineînțeles, sunt relații disfuncționale sau insuficiente, de unde lipsește sarea și piperul necesare și atunci masturbarea este cea care detensionează situația și oferă partenerilor pansamentul emoțional de care au nevoie ca să poată menține relația funcțională.
Ceva mai multă analiză fizică și emoțională ne-ar fi de folos. Și de ce nu și sexuală. Un corp pe care nu îl cunoști este direct conectat la o minte care îți dă semnale confuze. Și masturbarea face parte din procesul de dezvoltare și autocunoaștere și poate fi oricând o recompensă pentru o partidă nereușită sau un dor prea mare.
Photo credit Freepik