Dacă vă atrage ideea de suspans amestecată cu science-fiction și cu un jurnal de bord detaliat dar amuzant, cred că această carte vă fi o lectură satisfăcătoare.
Văzusem cu ceva timp în urmă (ani mai precis) filmul cu Matt Damon, dar cartea nu are același fir epic ca și scenariul hollywoodian. Mai exact, nu coincide decât ideea de bază: în timpul unei expediții pe Marte, unul dintre membrii echipajului Ares 3, și anume Mark Watney, este lăsat în urmă, fiind presupus mort în urmă unei coeziunii cu o stâncă.
Următoarea expediție, Ares 4, nu este programată decât peste 5 ani, timp în care șansele de supraviețuire ale “naufragiatului” sunt potrivnice dacă acesta nu reușește să găsească o cale de a cultiva semințele cu care venise pe Marte și de a produce apă suficientă pentru culturile semănate. Asta ca să nu zic de producția de oxigen.
Întreaga poveste se învârte în jurul tentativelor, procedurilor, acțiunilor pe care Mark le analizează și testează pentru a identifica soluții care să îi permită supraviețuirea până speră că va fi salvat.
Experiența sa de botanist, optimismul, capacitatea de adaptare și auto ironia sunt armele pe care se bazează ca să își mențină motivația și dorința de supraviețuire.
Recuperarea și repararea unei antene îi permite după luni bune să emită un semnal către Pământ pentru a da de știre că este încă în viață, dar, din păcate, misiunea de salvare nu poate să fie mobilizată mai devreme de data stabilită anterior, așa că lui Mark nu îi rămâne decât să se descurce singur.
Modul său inventiv de a găsi soluții, calculele pe care le face și sarcasmul cu care reușește să îmbine tot, îl mențin în viață în ciuda tuturor piedicilor.
Amuzantă și plină de informații interesante, cu un final fericit, poate fi o lectură deconectantă pentru iubitorii acestui gen.