Laura Dave – Ultimul mesaj

O zi normală din viața cuplului Owen și Hannah Michaels, care se transformă într-o ciudată aventură.

Familia Michaels își duce traiul liniștit într-un orășel micuț înconjurat de ape, alături de Bailey, fiica lui Owen din prima căsătorie, o puștoaică inteligentă în vârstă de 16 ani.
Cartea tratează două subiecte – pe de-o parte relația rece dintre Hanna și Bailey și încercările constante ale mamei vitrege de a se apropia de copila pe care o iubește și dispariția soțului care lasă în urmă un singur mesaj – Protejeaz-o!

Unde a plecat Owen și de ce? Ei bine, punctul inițial de la care pleacă această investigație coincide cu acuzația de fraudă venită din partea autorităților vis a vis de firma IT unde Owen activează, dar la o privire mai atentă motivul real are rădăcinile în ceva ce s-a întâmplat cu mult mai mult timp în urmă, mai precis pe vremea când Bailey era un bebeluș.

Dornică să descopere ce s-a întâmplat, Hannah pornește împreuna cu Bailey într-o călătorie inițiatică în care încearcă să conecteze piesele de puzzle pentru a afla ce s-a întâmplat de fapt și totodată acest lucru le dă ocazia să se apropie timid una de cealaltă.

Astfel, Owen nu e Owen și Bailey nu e Bailey, căci o activitate din trecut i-a forțat să își ascundă identitatea la moartea primei soții, iar povestea e încă de actualitate, căci o dată puse în mișcare lucrurile nu mai pot fi dezamorsate.

Personal nu m-a încântat prea tare povestea, am văzut-o ușor melodramatică și lipsită de realism, mai ales în partea a doua a romanului. În schimb am apreciat foarte mult modul în care autoarea a pus bazele personajelor, replicile, descrierile, dialogurile introspective, deoarece astfel a dat ceva autenticitate scenariului.

Finalul e un pic prea à la Hallmark pentru gustul meu dar asta nu înseamnă că într-o stare de stare adecvată, poate ceva mai docilă sau relaxată, cartea nu poate fi apreciată mult mai mult decât am făcut-o eu. Per total, i-aș da 2 stele din 5, datorită personajelor și tentativei de a creiona o pistă investigativă adecvată, dar care mi-a lăsat cumva senzația că a fost scăpată din mână spre final.