Nerealistă poza, știu, dar n-am găsit una în care doi copii să se certe pe o gumă Turbo sau bombonele Cip. Ori ronțăind un măr pe băț tăvălit în zahăr de la femeia care vindea și semințe la păhărel în colțul străzii.
Știi când ai depășit 35 de ani dar niciodată până acum nu ai putut mânca ultima bucată din ceva fără să întrebi în prealabil dacă mai sunt doritori înscriși pe listă?
Cum stai cu mirosul portocalelor iarna? Ce zici? Te fac să te gândești cumva la Crăciun și oarecum, ascunsă printre alte senzații, ai una că de data asta vei putea mânca câte citrice vrei fără să le numeri, să le împărți pe zile și când le desfaci, să extinzi numărătoarea până la feliile de portocală?
Dar ciocolata Africana cu alune pe care acum nu ai mai cumpara-o nici mort, bananele verzi, împachetate în ziar și puse la copt pe dulap, de unde le priveai cu jind știind ca atunci când ți se va da ok-ul să desfaci una, va trebui să o împărți?
Dacă da, înseamnă că ai crescut în vremea în care deviza de a împărți frățește era motto-ul după care erai obligat să te ghidezi zilnic. Sau poate doar ești o persoană cu adevărat generoasă, cine știe?
N-avem destule dar ne bucuram cu adevărat de toate că n-aveam termen de comparație. Câteva arahide în ciocolată, cumpărate de la o alimentară care comercializa produse la suta de grame, o punguță de napolitane seci, o mână de bomboanele colorate și tari ne aduceau zâmbetul pe buze la finalul unei zile plină de teme și jocuri improvizate.
Zece caramele dacă aveam, împărțeam în mod egal. Cu ciudă și din ochi, să nu fim cumva păcăliți. Norocoși cei fără frati. Apoi o parte dintre noi aplicau tehnica mâncatului în viteză de teamă că vor fi nevoiți să mai cedeze din porția lor. Alții puneau la păstrare pentru mai târziu când rămâneau singuri și le savuram în liniște pe furiș.
Acum le avem pe toate la dispoziție. Magazine înțesate de dulciuri, prăjituri, fructe și sucuri de toate felurile, produse de sezon sau aduse din afară, până când totul devine prea accesibil si irelevant. Satisfăcător de irelevant.
Dulciurile sunt banale. Ne bucurăm de ele în fiecare zi și le avem la dispoziție oricând. La fel și portocalele pe care le înlocuim cu pomelo, mango, kaki, fructul pasiunii sau kiwi.
Și e fain așa, să avem de unde alege. Să nu ne mai bucurăm doar la felii de cozonac cu lapte sau cornulețe cu gem, făcute în casă. Mere din curte și cireșele din mai. Vremurile s-au schimbat și timpul nostru e limitat. Ca să nu zic de răbdare. Dacă am aloca gospodăriei timpul și energia de pe vremuri, nu am mai avea timp de niciun hobby.
Mulți zic că era mai fain când trebuia sa împarți și să improvizezi. Pe naiba. N-aveam de ales și ne mințeam ca să nu plângem de ciudă.
Acum recunosc fără menajamente că aleg așa zisa lipsă de tradiționalism decât să mă păcălesc că bucuria constă în greutatea de a obține ceva sau a face cu mâna ta.
Una peste alta, prefer oricând să nu trebuiască să împart, deși o fac de obicei din reflex.
Photo credit Freepik