Stefan Malmström – Kult

Ce au în comun o sectă născută din curentul Scientologic, un pedofil castrat și o serie de crime identice pe care poliția suedeză în colaborare cu Luke, americanul relocat în urma programului de protecție a martorilor?

Ei bine, au în comun un trecut sumbru, marcat de evenimente petrecute cu 20 de ani în urmă când procesiunile mișcării scientologice au dus la moartea a doi dintre membri, Åsa și fratele său Daniel.

Totul iese la suprafață în momentul în care Luke îl găsește spânzurat pe prietenul său Vicktor și pe fetița lui, Agnes, în vârstă de 4 ani, care aparent a fost drogată și violată înainte de a muri.

Deoarece Luke refuză să accepte versiunea politiei care clasează cazul ca fiind omor din culpă urmat de sinucidere, în baza unei depresii de care Vicktor suferea, acesta începe să desfășoare pe cont propriu o anchetă care scoate la iveală încă 8 victime care își iau viața după aceleași scenariu.

Indiciile lăsate la locul crimelor indică apartenența la cultul Scientologic a cărui doctrină vizează ideea de reîncarnare și posibilitatea de a călători senzorial între diferite planuri ale realității, adepții săi considerându-se, în fapt, ființe cosmice blocate în corp uman până la momentul în care vor putea să părăsească planeta pentru a reveni la nava-mamă.

Cine execută crimele și de ce? Ce importanță mai are fosta apartenență la un cult deplasat și manipulator?

Un thriller le care nu l-am lăsat din mână. Antrenant, plin de suspans și răsturnări de situație. Dar dacă e să aibă un atu în plus, ei bine, romanul a fost creat pornind de la o poveste reală din trecutul autorului, fost membru al Bisericii Scientologice, care timp de 6 ani a fost manipulat și spălat pe creier și a asistat la multe evenimente deplasate, inclusiv moarte unui membru pe care grupul nu l-a lăsat să apeleze la ajutor specializat de teamă că vor ieși la iveală aspecte ce vizau activitatea lor pe cât de absurdă, pe cât de ilegală.

Mai jos vă las un paragraf din carte legat exact de acest aspect, cel al aderării la un cult cu tendințe extremiste sau discriminatorii, cum riscă în fapt să devina orice formă de religie practicantă.

“-E o formă rafinată de spălare pe creier, îi zise. Se folosesc aceleași mecanisme care explică în ce fel poporul german a putut să le facă ce le-a făcut evreilor, mai adăugă. E vorba de credinţa oarbă îin autoritate și mentalitatea de turmă. Plus o nevoie umană de control şi explicații, înțelesuri. Toate aceste aspecte dau naștere unor temelii propice pentru dezvoltarea religiilor.

Tăcu iar, căutând o sintagmă pe care o citise pe undeva și care o marcase. Și-o aminti deodată:
-Religia e un parazit cognitiv care
îţi devorează creierul și îţi afectează gândirea
critică, zise ea. Cineva creează o idee, o iluzie cum că ar exista o luminiţă la capătul tunelului. De asta se vinde religia: profită de pe urma iluziilor oamenilor, a nevoii noastre ca viaţa să aibă o însemnătate, un scop măreţ.”