Stiți grupurile alea de bărbați care la diverse ocazii se întâlnesc și după câteva beri încep să deapăne amintiri din copilărie? Știți, cum să nu…
Povestiri din adolescență care cu fiecare reluare capătă detalii din ce în ce mai favorabile povestitorului, aventuri închipuite, momente de vitejie, realizări mărețe. În realitate, majoritatea chiar banale de-a dreptul.
Partea cea mai frumoasă a acestei rememorări triste începe abia atunci când se atinge subiectul fostelor cuceriri romantice.
Femei care poate abia i-au salutat sau i-au însoțit la un suc din cauza faptului că cel pe care îl doreau cu adevărat întârziase să apară, devin acum protagoniste în partide de sex pasionale sau dezamăgiri memorabile în opinia acestor bărbați model.
“I-am spus, i-am dat, i-am făcut…de nici nu știa ce e de capu’ ei. Apoi am lăsat-o că am văzut că nu merită, că e vai mama ei, să zică merci că am bagat-o în seamă, că după mine, a ajuns combinată cu unul vai de steaua lui…”
Apoi, tot acești bărbați frustrați și imaturi ajung în contexte publice în care vizual au acces la femei pe care în mod normal nu le-ar putea convinge să li se alăture la o cafea nici dacă la meteo ar anunța Busu că urmează o ploaie de meteoriți.
Și stand sprijiniți cu coatele pe masă sau prăvăliți peste spătarele unor scaune chinuite de greutatea lor peste limita admisă de orice nutriționist, judecă aspru femeile din jurul lor. “Ce grasă! Ai văzut cum stătea rochia pe ea?”, “Machiată ca o sorcovă, plină de riduri, și părul e aiurea”, “Bă, da’ ai văzut ce țâțe mici avea? Și fundu’ ăla mare”, “Cum să ieși mă cu una ca aia pe stradă?”
Nu știu, zău, cum să stai cu o femeie așa când tu pari să fii perfect…
Atâtea femei mai mult decât ok, cu zeci de gânduri negre, cauzate de teama că nu sunt suficient de bune pentru masculii din jurul lor.
Că ritualurile lor zilnice de îngrijire printre picături, deoarece timpul și încărcătura cotidiană nu le permite mai mult, nu le ajută să se ridice la nivelul unor bărbați imaturi și superficiali, care priviți de aproape sunt grăsuți, cu început de chelie, cu apucături de giboni după două pahare de vin, în timp ce se scarpină în zonele intime prin pantalonii de trening.l… pentru că pretențiile nu încetează niciodată și nici nu sunt puse pe pauză căci pare mai simplu să desconsideri o femeie pe care nu o poți avea.
Am văzut atâtea femei nesigure pe ele pentru ca bărbații din jurul lor le-au făcut să se simtă așa, insuficiente, labile, naive, nepricepute, neîngrijite, mame nepotrivite, soții banale cu cariere care nu le oferă nicio șansă de dezvoltare profesională pentru că nimeni nu are cu adevărat încredere în ele și cu timpul nici ele nu își mai pot identifica potențialul.
Greșeala nici măcar nu e la voi, specie de bărbați frustrați (nu toți, repet, doar cei neterminați), ci la noi femeile care am așteptat decenii întregi complimente și aprobări din partea voastră.
Am cerșit atenție și ne-am mulțumit cu puțin deoarece atât ați știut unii dintre voi să oferiți și cumva în gena noastră s-a infiltrat fie nesiguranța, fie scepticismul în momentul în care ne-ați tratat corect.
Nimic nu îngenunchează mai mult o persoană decât teama de a nu fi suficient.
Nu e un articol feminist, sau dacă vreți să îl considerați așa, n-aveți decât, dar urmează curând si unul care să ofere o șansă bărbaților ale căror femei sunt non-stop prea comode. E doar o pledoarie pentru normalitate, într-o lume din ce în ce mai superficială și josnică.
Photo credit Freepik