Bun. Un scenariu scurt și savuros ca să îmi readucă aminte de perioadele când citeam le bandă rulantă literatură clasică rusească, cehă sau poloneză.
În ciuda multiplelor personaje care se prindă prin poveste, firul narativ e ușor de urmărit. Secolul 20, Moscova, o epidemie de ciumă care izbucnește în urmă unor teste menite să identifice un vaccin pentru această boală.
Pacientul zero nu este nimeni altul decât cercetătorul care este însărcinat cu descoperirea vaccinului și care este chemat la Moscova pentru a-și prezenta rezultatele deși încearcă să explice comisiei că mai are nevoie de timp pentru finalizarea studiului.
Dialogurile sunt savuroase, personajele apar și dispar din cadru cu rapiditate, dar ironia situațiilor create este extrem de antrenantă.
În momentul în care savantul ajunge internat la spital și se depistează motivul bolii sale, autoritățile sunt forțate să se mobilizeze pentru a identifica toate persoanele cu care acesta intrase în contact în ultimele zile pentru a le izola în încercarea de a preveni răspândirea molimei.
Pasagerii din trenul cu care bolnavul venise, comisia de cercetare, angajații hotelului unde se cazase, bărbierul care îl primenise în dimineața respectivă, fiecare cu scurta sa poveste de viață și cu accent pe momentul în care sunt ridicați de autorități pentru a fi duși în carantină.
Vieți se pierd, confuzii se creează, sistemul este la fel de neputincios ca și în prezent.
O carte scurtă despre cât de nepregătiți și egoiști suntem în fața unei calamități, indirent de sursa ei. O imagine neschimbată a unei societăți bolnave.