31 octombrie, Halloween.
Articolul acesta nu este despre satanism, tradiții împrumutate sau cum ne influențează curentul occidental. Nici măcar despre istoricul acestei sărbători, că îl găsiți pe Google, Wikipedia sau orice alt site la îndemână. E despre altceva, despre modul în care noi, românii, alegem să ne raportam și manifestam cu această ocazie.
Am crescut cu filme de la Hollywood, difuzate timid inițial la cele 2-3 canale de televiziune apărute după anii 90. Filme de familie, horror-uri sau pur și simplu seriale a căror desfășurare ajungea și în punctul acesta: sărbătoarea de Halloween.
Case pictate cu pânze de păianjen, lilieci, vampiri, dovleci sculptați cu fețe schimonosite, vrăjitoare, monștri și decorațiuni care de care mai amuzante prin rolul creepy pe care se presupune că îl aveau de jucat.
Copiii veniți cu colindul, deghizați în personaje dubioase care la final pleacă cu buzunarele pline de bomboane. Vecini prietenoși (în mare parte, excepție filmele de groază unde mereu exista o casă care părea bântuită tot timpul anului nu doar în ajun de Halloween), care glumesc cu hoarda de mici zombi care așteaptă recompensele dulci. Veselie și distracție într-o sărbătoare în care nimic nu este ceea ce pare.
Bun, să zicem. Nu e genul meu de sărbătoare, mă impresiona la 15 ani când oricum mă îmbrăcăm în stil gothic și visam cum ar fi să trăiești într-o țară unde ai acces la concerte rock faine și la cluburi de noapte cu adevărat impresionante, nu improvizații ieftine ca în orășelele de provincie, dar nu am nici nimic împotriva ei. Mi-e absolut indiferentă, cu mici excepții, de care vreau să vă vorbesc:
1. Penibilitatea decorațiunilor haotice. Cafenele, câteva terase, apartamente cu mici decorațiuni care apar pe Facebook, chestii ridicole și de umplutură. Neavând o cultură a acestei sărbători și modul în care încercam să îi dăm viață este timid și stângaci. Personal nu vreau sa mă duc să beau o bere sâmbătă seara la o terasă oarecare, cu 3 zile înainte de Halloween, ca să îmi troneze deasupra mesei fusta unei vrăjitoare din plasticul cel mai ieftin și gata să îmi pice în scrumieră.
Nu avem un cult al acestei pregătiri și nu cred că va fi niciodată acceptată la nivel general încât să poți face ceva de calitate. Asa că până atunci stai cu imaginea pe retină a 2 chelnerițe vizibil inconfortabile în hainele ieftine și neajustate.
2. Faptul că noi, ca nație, oricum sărbătorim când avem noi chef, nu când e cazul. Așa că începem să postam decorațiuni și petreceri de apartament cu machiaje improvizate, în șosete, pe covor, zâmbind strâmb la cameră, cu 2-3-5 zile înainte, nu de alta dar atunci avem noi liber de la muncă sau atunci pot veni finii în vizită, că pe 31 au programat un botez.
Probabil și Revelionul sau Crăciunul l-am sărbători în noiembrie că e mai puțin aglomerat și ieftin la pensiuni și atunci avem disponibilitate mentală pentru asta.
Nu sunt pro uniformizare, dar nu înțeleg sensul sărbătoririi a ceva dacă nu o facem simultan. De acolo și nevoia de a mai face o petrecere de nuntă la doi ani după ce ai făcut deja una, că așa ai chef.
3. Imaginea unui Trick or Treat prin blocurile din cartierele muncitorești românești în care mare parte din populație locuiește. Nu ca în filme unde copiii colindă casele frumos decorate din suburbii cu casnice drăguțe care au chef sa răspundă la ușă toată seara pentru că oricum tânjesc după socializare.
Îmi e greu să îmi imaginez fără sarcasm, un episod de colind cu copii deghizați în draci, zombi, asistente medicale sexy dar sângeroase, vrăjitoare știrbe sau imitații caricaturale ale unui Dracula pe jumătate însetat de țuică, într-un bloc de pensionari care nu răspund decât poștașului în zi de pensie, sau într-un complex ceva mai nou, unde oamenii au venit de la job la 9 seara, stresați că a doua zi au un proiect de predat la prima oră.
Nouă nu ne iese nici colindul de Crăciun, că în afară de “Domn, domn să înălțăm” răcnit pe 3 voci (una afonă, altă cu tendințe maneliste și ultima în schimbare din cauza pubertății), organizarea unui eveniment tematic, nu e chiar punctul nostru forte.
Deci, poate mai bine ne lăsăm păgubași sau cine știe, trântim un referendum pe bani grei ca să ne decidem dacă includem Halloween-ul pe lista sărbătorilor cu sarmale și șorici stilizat în formă de liliac și ca să fie completă imaginea, propun și arondarea unei zile libere legale ca să ne dregem de la shoturile cu bloody mary de la miezul nopții, când va bate gongul.
Photo credit Freepik