De câte ori vi s-a întâmplat să fiți poftiți la masa deși știați ca stilul de gătit al gazdei nu este chiar pe placul vostru? Sau poate nu știați dar de când se servește primul fel, ceva vă dă de bănuit încă dinainte de a fi nevoit să gustați.
Mâncarea, oricât de delicioasă și aromată ar fi, are nevoie de o prezentare pe măsură și de un miros îmbietor. Văzul și mirosul creează jumătate din efect și nu e nevoie de emisiuni culinare care să ne asigure de acest lucru, e suficient propriul instinct pentru a ne da seama.
Cele mai penibile momente și cu impact mare sunt cele din perioada sărbătorilor, atunci când suntem bombardați de mâncăruri repetitive de care parcă și gazda vrea să scape fără să se simtă vinovată că irosește alimente în timp ce în Africa mor copiii de foame.
Atunci sau la zile de naștere ori evenimente cu tam-tam precum botezuri, cumetrii, pomeni, unde în loc de ieșire la restaurant sau apelarea la firme de cattering pentru acasă, persoane care abia aprind aragazul de 3 ori pe an, se înhamă să prepare 3 feluri principale, 2 antreuri și 5 deserturi diferite.
Pentru momentele în care ți se pune în față, în deschidere, o zeamă lungă și palidă din care ești încurajat nu doar să guști, ci să termini tot din farfurie, te poate scăpa un text pregătit în prealabil, cu mimică convingătoare și gesturi de absolvent de teatru.
Pașii de urmat ar fi aceștia:
1. Când vine zeama chioară, pe care eu o mai numesc “ciorbă din obligație” căci pare pregătită sub amenințarea cu divorțul, nicidecum cu chef de gătit, iei câteva linguri lente și pe jumătate pline, complimentezi și tragi de timp cu o poveste siropoasă sau o bârfă picantă. Apoi îți manifești regretele că ești nevoit să lași în farfurie, dar vrei sa te asiguri că reușești să te bucuri și de minunatul fel doi. Ar fi păcat după atâtea ore de pregătire în bucătărie, ar fi o jignire adusă gazdei.
2. După ce răsare pe masă tragedia numărul 2, aplici tehnica de la pasul 1 și te pregătești de minunatul desert, pe care speri în taină că l-am comandat de la cofetărie și nu l-q pregătit după o rețetă de pe YouTube, între două reclame obligatorii.
3. Dacă ghinionul continuă să îți dea târcoale și desertul e vreo prăjitură cu margarină făcută după o rețetă comunistă sau un blat sec cumpărat din supermarket pe care s-a trântit cu migală budincă fiartă cu cocoloașe, n-ai ce face… Du-ți crucea până la final și servește cu încredere în capacitățile gastronomice ale gazdei. Pe la jumătatea porției, te oprești cu părere de rău și te scuzi că nu poți finaliza minunea, dar ai servit deja două feluri de mâncare înainte.
Roagă-te să nu își amintească ca și acolo ai plimbat tacâmurile prin farfurie mai mult decât să duci la gură.
Nu vei putea aplica tehnica asta de fiecare dată dar te ajută fantastic dacă înainte de vizită ai fost la serviciu și poți spune că ai servit deja ceva sau ai fost în alta vizită, la care evident nu ai te-ai simțit la fel de bine ca la asta, dar na… așa a fost să fie. Nicio gazdă care se respectă nu va rata momentul să se umfle în pene că ai favorizat-o.
Ar mai fi un pas care să îți asigure simpatia pe termen lung și anume …
4. După ce ridici în slăvi gustul desăvârșit al mâncărurilor aidoma ambrozie și admiți că regreți că n-ai putut servi mai mult, întrebi de rețetă (și aici trebuie să fii pregătit să menții contactul vizual pe parcursul instruirii fără sens a ingredientelor și sa pui întrebări de clarificare pentru a părea interesat). Ideal e să nu oprești aici. Sugerează să iei la pachet pentru mai târziu. Câștigi puncte bonus pentru asta, mai ales dacă e mâncare de care gazda nu știe cum să scape mai repede.
Gata, asta e tot. Ar trebui să fii în siguranță dacă urmezi pașii ăștia.
Aaa, și încă ceva. Încearcă să nu arunci mâncarea oferită la pachet cu tot cu caserolă. Există un cult nescris al caserolelor împrumutate. Să ai poftă!
Photo credit Freepik