Autor suedez de thrillere care scrie adesea în duet cu alți colegi de breaslă, mi-a adus în atenție această carte. O aveam de mai bine de un an în plan, dar nu îi venise aparent vremea până în acest concediu.

Povestea începe cu o doză mare de suspans. Probabil cea mai faină parte a cărții mi s-a părut începutul când ni se prezintă povestea Zanei, fetița de 5 ani, care locuiește de câteva zile în casa în care familia sa – părinții și doi frați – a fost împușcată în cap… și tortul încă șade pe masă neatins, cu lumânările topite deasupra glazurii.

Ewert Greens, polițistul care ajunge la fața locului realizează că fetița nu are habar că întreaga familie a fost executată și nu este capabilă să explice ce s-a întâmplat.

11 ani mai târziu, Ewart este chemat la anchetarea unor evenimente în care persoanele decedate fuseseră executate la fel ca în cazul pe care nu a reușit să îl rezolve în trecut. Doar că de data aceasta ies la suprafață detalii pe care înainte nu fusese în stare să le coreleze și toate duc spre micuța Zana a cărei identitate în cadrul familiei unde fusese plasată, tinde să nu mai fie secretă și riscul ca aceasta să fie executată pentru a ascunde trecutul, pare din ce în ce mai verosimil.

Scurgerea de informații provine din interiorul secției de poliție și pare sa ducă către o bandă de traficanți în care, în trecut Piet Hoffmann se infiltrase.

Ewert vrea să descopere adevărul iar Piet are nevoie să își protejeze familia care îi este amenințată dacă nu este dispus să stârnească un război între găștile de traficanți de arme. Singura soluție conjuncturală pare să fie colaborarea dintre cei doi care au trei zile la dispoziție să afle informații care sa poată completa acest puzzle ce aleargă cititorul de la un cadru periculos la altul.

Cum vor descoperi cine se ascunde în spatele crimelor și ce s-a întâmplat cu micuța Zana care a dispărut din famila de plasament înainte de izbucnirea acestor conflicte, rămâne sa descoperiți dacă aruncați un ochi pe carte.

Adevărul e că nu m-au atras personajele. Conturarea lor nu a scos în evidență nimic intrigant, atrăgător, care să mă ajute să rezonez cu acțiunea. Cred că un pas major în orice scriere este a aduce personajelor tale acel ceva care fie să atragă cititorul, fie să îl respingă dar într-o manieră intrigantă, care să îl mențină “legat”.

Nu va spun cum se termină dar va spun că e multă alergătură între paginile acestui roman și unele ipoteze pe care se bazează povestea, par extrem de nerealiste, cel puțin pentru mine. Mi s-a părut mai degrabă un blockbuster american decât o scriere suedeză dar per total a fost o lectură antrenantă deși ușor previzibilă.

Lasă un răspuns