Îți arde casa. Te trezești în toiul nopții. Ce salvezi prima dată intr-o situație de risc? Copilul sau partenerul/a?
Răspunsurile variază și despicat firul în patru nimeni nu își dorește să răspundă la această întrebare. E dificil să alegi și e și mai dificil să îți susții public alegerea.
Răspunsurile diferă și în funcție de interlocutor. Procentul ridicat al celor care ar salva prima dată copilul vine din partea mamelor, dar nu e musai. Am întâlnit și păreri contrare. Bărbații refuză să răspundă pentru că mental jonglează cu două scenarii – cel în care ar salva copilul, capabil să ducă mai departe materialul genetic (mizând că femeia se poate salva singură) și salvarea iubitei cu care, la o adică, ar putea concepe copii noi.
Cât de important e bărbatul pe care ți-l alegi la un moment dat? Rămâne acea decizie valabilă până la final? Dacă răspunsul se dovedește a fi nu, ce faci dacă mental ai ales greșit?
Ce e mai ușor de substituit? Iubirea pasională, sexuală sau afecțiunea resimțită când te gândești la cel pe care l-ai hrănit, crescut și protejat de la primele momente? Se schimbă alegerea dacă nu este vorba de propriul copil, carne din carnea ta?
V-ați gândit vreodată în sinea voastră la acest aspect?
Indiferent de alegere, conexiunea se poate altera în timp. Și cu propriul copil și cu cel pe care îl credeai cândva iubirea vieții tale. Dar cu siguranță, oricât ai pierde teren din punct de vedere emoțional, cu toții avem nevoie de afecțiune.
Iubirea poate fi obsesivă, nu e mereu despre tandrețe, răbdare, calm și sacrificiu. Uneori este despre nevoie, egoism, control și traumă. În forma în care am primit-o, așa o transformăm în zona noastră de confort și, dacă nu facem eforturi să schimbam ceva, fix în aceeași formă o dăm mai departe.
Sunt cupluri pe care plecarea copiilor de acasă îi unește mai tare. Redescoperă viața în doi, programul organizat, liniștea și reîncep să se descopere reciproc. Pe alții, plecarea copiilor îi destabilizează, îi aduce în punctul în care nimic nu se mai leagă după o viață dedicată exclusiv odraslelor. La finalul vieții cine are grijă de tine? Copilul sau partenerul?
Sunt și cupluri fericite și atent sudate. Poate nu de la începutul relației dar pe parcurs, în urma experiențelor și nevoilor atent dozate. Și aceste cupluri au crescut copiii într-un sistem ceva mai armonios decât restul. Și atunci se schimbă puțin regulile jocului. Dar întrebarea rămâne: când ești la limita dintre viață și moarte, ce decizie ai lua instinctual?
Întrebări fără răspuns, dar care rulate pe interior ne transmit semnale luminoase. Unele de atenționare, altele de avarii. Și asta în condiția în care nu am luat în calcul reacția de a te salva prima dată pe tine…
Photo credit Freepik