Odată cu 1 mai s-a pornit avalanșa de grătare desfășurate în toate spațiile verzi la care românul are acces. Spațiu amenajat, parc, poiană, marginea drumului, lângă primul plop pe stânga, toată lumea grătărește în weekend.
Nori negri de fum cu iz de carne arsă plutesc peste crânguri și boscheți. Oamenii se îngrămădesc pe pături improvizate în locuri în care pământul este în pantă sau plin de gropi, dar acest lucru nu face decât ca gospodarul să învețe să jongleze în echilibru farfuriile de plastic și paharele în care varsă atent berea din pet-ul la 3 litri.
Fiecare dintre cei veniți la iarbă verde și aer curat, duc o bătălie mentală să poată identifica un spațiu ceva mai retras unde să își organizeze familia pentru o bine meritată pauză de la civilizație. Distractiv e când cu toții ajung să stea buză în buză în fum amestecat de la mai multe grătare și ritmuri melodioase care se suprapun.
Pui, porc, uneori pește. Oase, pet-uri goale, resturi de pâine, boluri improvizate cu salate tăiate pe genunchi. Uneori ciuperci la grătar, cartofi și chiar dovlecei. Finețuri. După trei ore afumate în care domnii la bustul gol s-au amețit și au discutat politică, fotbal și strategii de urbanizare iar doamnele au disecat subiecte precum educația copiilor, tehnici de înfrumusețare, cumpărături și rețete pe care nici una nu ne ține minte, sunt chemați copiii transpirați și mânjiți și așezați cuminți în cerc pe pătură. Apoi începe periplul farfuriilor cu de toate și negocierea recipientelor cu muștar sau ketch-up. Eu vreau picant… Eu dulce… Eu nu vreau deloc, dar dă-mi și mie oleacă.
După masa aproape vărsată în poală și ștergerea mâinilor uleioase de haine, reîncep discuțiile. De data aceasta, ceva mai potolite. Mai leneșe, în ton cu digestia greoaie care își începe cursul.
Unii, mai zglobii, se aventurează la un fotbal sau un volei, un badminton sau nelipsitul remi / table. Ba chiar și un joc de cărți e bine venit la umbră, în timp ce se savurează berea caldă rămasă. Provocarea este de a prinde mingea în timp util, înainte de a ateriza în farfuria altor meseni, care șed potoliți pe păturica lor, pregătiți să ia prima înghițitură din ceafa direct condimentată de la supermarket.
Așa ne place, așa ne simțim bine. La 30 de grade lângă foc, în miros de fum și bâzâit de țânțari. Cu tălpile goale pe iarbă și apoi pe păturile unde mâncăm îngrămădiți cu mâinile murdare.
E ceva adânc înrădăcinat în nevoia noastră de a simți pământul sub tălpi și toată familia laolaltă. De a ne minți că ne relaxăm în iz de transpirație amestecată cu bere. De a socializa despre nimicuri cu oameni care își doresc să vorbească, nu să asculte. Dar ne uităm în filme cum își petrec ceilalți timpul în aer liber – jogging în parc, lectură și cafea la pachet pe o bancă, plimbări cu bicicleta, skatebord-ul și rolele. Gratar – acasă în curte sau în locuri special amenajate la munte, într-adevăr departe de civilizație.
Photo credit Freepik