Ieri a fost 8 martie. Ziua națională, internațională, intergalactică și supra-pământenească a mamelor, acele creaturi iubitoare, blânde, înțelepte, gospodine, care amestecă în ciorbă în timp ce fac temele cu copii și veșnic adună rufe de prin casă în timp ce toți ceilalți se plâng de oboseală.
Cea care stă la capul tău când ești bolnav și aleargă să te ia de școală când ai antrenament. Ființa care știe zilele de naștere ale colegilor tăi și are răbdare să te asculte când te chinui să reciți o poezie. Cea care te încurajează sau pe umărul căreia plângi când te părăsește prima iubire sau când ai picat bacul. Asta dacă promovezi până la bac.
Pe vremea lui Ceaușescu, mama eroină era moț peste tot. Politica natalității din epoca comunistă încuraja și, mai mult de atât, forța femeia să zămislească pe bandă copii pe care nu avea cu ce să îi hrănească și de care să se ocupe, încât biata ființă fugea de relațiile sexuale ca dracu’ de tămâie sau apela la metode din ce în ce mai riscante ca să scape de o sarcină nedorită.
Când a părăsit Ceaușescu scena politică, grăbit și motivat, s-a schimbat puțin placa și 8 martie s-a extins și asupra sufletelor care din varii motive nu erau mame, în ciuda așa zisului potențial (cum ar fi gândit regimul comunist). Se felicitau și mamele și femeile dar comentarii existau la fiecare scară de bloc. “De ce i-a zis la multi ani lu’ Ioneasca, ca n-are copii. Panarama, îi place viața, prost și bărba-su ăla că nu pune picioru-n prag.“
Apoi am mai sărit puțin calul și am început să oferim flori și domnișoarelor, viitoarele mame de mâine. Nu mai veneai acasă cu mâna goală și împărțeai flori și bunicii și soacrei și surorii care se afla în clasa a 11-a, precum și vecinei de la etajul 2 de care îți plăcea când o vedeai ducând gunoiul și sperai că înțelege mesajul că ai vrea să o faci mamă măcar o dată.
Acum revenim încet-încet la ce era înainte. Facem apel la mama care se jertfește pentru copil și familie, oaza aia de bunăvoință și înțelegere, femeia care aleargă de la job la grădiniță, apoi acasă la cratiță și la finalul zilei alocă timp să își asculte și soțul legat de gândurile sale negre și provocările zilnice de la serviciu. Sau îi aduce berea cât pe fundal rulează meciul.
Ce semnificație mai are această sărbătoare? Câte femei care primesc flori în această zi, mulțumesc cu un zâmbet fals, încercând să alunge gândurile negre? Fie tristețile sufletești legate de copiii pe care i-au scăpat de sub control, fie oboseala și plictisul când rulează mental, rapid, programul zilnic, fie imagini dintr-un trecut îndepărtat când totul părea mai simplu. Ori poate gândul legat de dorința neîndeplinită de a avea un copil. Sau zâmbetul sigur al femeii care a decis că nu își dorește copii.
Da, femeia știe să manifeste iubire și tandrețe și de cele mai multe ori se lasă pe sine la urmă pentru a se asigura că toți ceilalți sunt îngrijiți și protejați.
Poate cea mai mare forță o are femeia în momentul în care copilul său este în pericol, e momentul în care nici frica, nici durerea, nici teama de moarte, nici gândul că crima nu e acceptabilă, nici una din aceste scuze raționale nu au vreo valoare. Cunosc femei care ar salva prima dată bărbatul și apoi copilul și deși pare ciudat și acest lucru are logica lui, dar poate va fi subiect de alt articol. Dar în ciuda acestui lucru, femeia nu ar trebui să jongleze cu atâtea roluri și presiuni.
Nu florile și felicitările banale at trebui să aducă mulțumire femeilor și mamelor de peste tot. Îs egale cu zero. Seci și impuse de un eveniment care are nevoie de o zi declarată legal pentru a ne aduce aminte de eforturile depuse constant.
Cred că femeia din ziua de azi are nevoie de timpul său liber, de mometele în care să ridice din umeri și să spună acasă “Astăzi, nu vreau să mă ocup de asta“, are nevoie să învețe că durerile fizice și căderile emoționale nu trebuiesc lăsate la final până se rezolvă toate problemele celorlalți.
Femeile au nevoie să gândească și să aleagă dacă vor să fie mame sau iubite. Au nevoie să nu mai fie privite ca un refugiu emoțional și mame de schimb pentru parteneri alintați sau comozi.
Copiii pleacă și dacă rolul de părinte umbrește alte roluri sau le omoară de tot în fașă, soarta femeii devine din ce în ce mai tristă.
Prea des florile și mulțumirile aduc cu sine laude pentru calități din dicționar pe care ni le-ați băgat pe gât pentru a vă asigura că vă creăm cadrul necesar pentru liniștea voastră, a soților și bărbaților din preajma noastră.
Poate fi extrem de dificil când ne stabiliti valoarea în funcție de ce pretindeți că ar trebui să vă oferim. Nu ne mai lăudați în avans pentru devotamentul, încrederea, pasiunea și jerfta de care suntem capabile, nu mai ridicați standardele astfel încât să ne simțim vinovate dacă nu le îndeplinim.
Povestea cu ziua mamei sau a femeii e ca și cum sărbătorim conștientizarea faptului că existăm avem un rol clar alocat – acela de a vă face viața mai ușoară. Ori o sarbatorim zilnic prin fapte si gânduri tandre și suportive, ori lăsați-o mai moale cu lamulțean-ul… 😂

Photo credit Freepik