Ianuarie 1996, momentul în care se dă startul unei expediții pe Everest ce avea să se finalizeze pe data de 10 mai a aceluiași an, dar cu un preț prea mare.
Autorul, Jon Krakauer, jurnalist de profesie, participă în calitate de corespondent al revistei Outside la această ascensiune împreună cu încă șapte clienți pasionați, sub conducerea renumitul ghid neozeelandez Rob Hall.
Lăsând la o parte orgoliile, dorința de a demonstra că se poate realiza ceva ce nu toată lumea poate, dincolo de profitul și reclama care însoțesc astfel de expediții, sau poate decizia e ghidată de pasiune și nevoie de adrenalină, dincolo de motivație, indiferent care este aceea, riscul e real.
Jon ne poartă pașii prin întreaga sa experiență nefastă, povestită la scurt timp după ce a scăpat cu viață, deși fusese cumva sfătuit să își acorde mai mult timp de procesare a informației și de asimilare a traumei suferite.
Pentru cei pasionați de alpinism, dar nu numai, cartea este o adevărată comoară de trăiri și detalii menite să mențină vie în fața ochilor noștri atât imaginea sălbatică și rece a muntelui, cât și lupta pentru supraviețuire care se instalează pe nepregătite.
Între pozele de grup și zâmbetele împărtăsite într-un moment în care părea că vremea este favorabilă și zecile de minute care îi despart de momentul declanșării unei panici pe care nu sunt în stare să o înțeleagă din prima, lucrurile capătă forme din ce în ce mai brutale.
Frigul, panica, teama de moarte, durerea, lipsa de oxigen care încețoșează mintea oricărui expert, gândul constant că ai făcut greșeli pe care nu le poți repara, pierderea celor cărora ți-ai încredințat viața, senzația de singurătate și abandon în fața unei morți iminente, toate sunt conturate gradual și explicit.
În anul 1997 cartea a stat la baza unei ecranizări, nu prea grozav cotate – Into Thin Air – Death on Everest cu Peter Horton, Nathaniel Parker și Richard Jenkins în rolurile principale.
Recunosc, nu e genul meu de carte. Îmi plac relatările și poveștile de viață tragice sau cu iz eroic, dar ceva în această carte nu a reușit să mă sensibilizeze, probabil nefiind o împătimită a muntelui, mi-a fost mai dificil să relaționez sau să înțeleg trăirile personajelor, dar excluzând acest fapt, cartea e interesantă.