Prima carte citită de la acest autor despre care am aflat că și-a petrecut copilăria și adolescența în orfelinatele comuniste ale anilor 70.
Cartea sa reflectă fix această experiență dar într-o manieră intensă, hiperbolizată, absurdă pe alocuri.
Nu este o lectură deloc ușoară. Parțial din cauza limbajului fără perdea pe care îl folosește, parțial din cauza aducerii în prim plan a detaliilor morbide pe care comunismul le ascundea sub preș în ceea ce privește viața din centrele de plasament.
Abuz sexual, violență, nepăsare, dezumanizare, lipsă de control a propriei vieți, perspective limitate și contexte nefavorabile, pun bazele unei povesti care amestecă realitatea dureroasă cu exagerări abstracte.
Lipsa unei identități, nevoia de a-și cunoaște scopul, pălesc în fața unor întâmplări menite să asigure cititorul de șansele scăzute de reușită.
O poveste grețos de autentică în plina ei nebunie. O lectură pe care am parcurs-o dar n-aș recomanda-o oricui. Cred că pentru a vă pregăti de stilul în care decurge acțiunea, vă las mai jos doar două poze, suficient cât sa va faceți o idee care fie să vă trezească interesul pentru ceva diferit, fie să vă determine să spuneți “pas”.
