Musso are multe cărți bune. Cărți care te prind prin povestea care își schimba cursul și atrag prin lejeritatea cu care este capabil să creeze dialoguri ușor sarcastice dar realiste.
Personajele nu sunt wow neapărat. Are un stil clasic de a creiona protagoniștii care capătă fie un iz de eroi morali, fie se scaldă într-o tentă de perversitate strategică.
Cartea de astăzi mi s-a părut o pierdere de vreme al cărui singur punct forte au fost anumite schimburi de replici. În schimb povestea e stupidă. Pe de-o parte îl avem pe Tom Boyd, autor consacrat de romane care și-a pierdut motivația de a mai scrie după ce a fost părăsit de iubita sa artistă, flușturatică și egoistă, pe de altă parte o avem pe Billie, personaj secundar în romanele lui Tom.
Intriga se bazează pe ideea conform căreia Billie prinde viață și dă năvală în realitatea penibilă a lui Tom, îl face pe acesta să se amorezeze (căci are toate atuurile necesare, date de faptul că autorul a creionat-o fix pe gustul său) și îl obligă să-și reia scrisul pentru a o păstra vie.
Începe apoi o fugă prin locații diferite în care Tom este nevoit să-și depășească frustrările pentru a-și reactiva forța creativă, dar parcursul a fost atât de plicticos, încât am sărit paragrafe întregi, complet irelevante.
Știu, îs dramatică sau poate trec printr-o perioadă în care am mai puțină răbdare, dar așteptam cu nerăbdare finalul cărții. Nu pentru că nu devenise clar cum se va termina ci pentru că mi-am dorit să închei lectura.
Nu intru în mai multe detalii pentru că este necesar să parcurgeți singuri cartea dacă va trezește interes subiectul.
Pentru mine, sunt câteva romane de la Musso care mi-au plăcut dar din păcate acesta nu se numără printre ele.
Spor la lecturi interesante! 😉