Sună alarma. Ceasul arată ora 6 sau 6.30. Poate 7. Depinde. Îi dai snooze sau dimpotrivă, ești receptiv la primul scâncet al telefonului ori poate erai deja treaz înainte de ora stabilită.

Eu dorm puțin și haotic de când mă știu. Și mă știu de ceva vreme. Somnul mi se pare o pierdere de timp, o moarte lentă, necesară din păcate dar impractică. Nu îmi aduc aminte ultima dată când am dormit în așa fel încât să mă trezesc odihnită. Relaxată. Încărcată pozitiv.

Poate cu ani în urmă când am fost în vizită la cineva la țară și am dormit în plină vară într-o cameră răcoroasă și fără geamuri, după o zi plină. Am pierdut noțiunea timpului în liniștea și întunericul de acolo, printre perne cu puf de gâscă și am rămas stupefiată când am realizat că era aproape prânzul când m-am trezit.

Activitățile multiple, oboseala, eșecurile și provocările zilnice își pun amprenta. E normal ca adesea să te simți lipsit de vlagă sau chef în fața unei noi zile care se anunță plină. Vrei să dai, dar uneori nu mai ai de unde.

Nu știu care este rețeta corectă pentru că nu știu ce ar putea funcționa în cazul vostru dar vă pot împărtăși din experiența mea.

Fiecare zi înseamnă o nouă provocare, o listă de task-uri care trebuiesc bifate și nevoi care apar pe parcurs. Adesea resimt nevoia de o bună organizare și de stocuri de resurse cheie le care să le folosesc la nevoie.

Pentru mine e important să îmi aloc câteva minute înainte de a mă da jos din pat dimineața. În minutele respective îmi rememorez în linii mari provocările zilei și îmi aloc mental energie pentru cele mai importante dintre ele.

Eventual le planific în așa fel încât să desfășor mai întâi acțiunile care sunt mai mari consumatoare de energie sau cele care nu îmi fac plăcere. Astfel pot fi aproape sigură că nu rămân nerezolvate. Pentru celelalte îmi e mai ușor să găsesc resurse dacă sunt și ceva mai plăcute sau le vad mai clar sensul.

Minutele respective sunt dedicate strict anticipării a ceea ce urmează. Mă pregătesc mental pentru punctele zilei care știu că îmi vor crea disconfort. Uneori le trăiesc în avans pentru a mă lăsa complet rece în momentul în care se întâmplă.

Teama noastră vine din tendința de a proiecta în viitor toate procesele, conștientizând că
sunt prea multe și că vom fi contratimp. Proiecția lor îți oferă mental senzația că odată procesate, va scădea ulterior timpul de execuție când te confrunți direct cu problema respectivă. Dar acest lucru rar se întâmplă în realitate.

Cred totuși că problema cea mai evidentă nu e cum sa depășim stresul și să ne organizăm mai bine, ci mai degrabă să fim sinceri și să ne răspundem la o întrebare simplă: De ce ceea ce facem ne aruncă în pragul unui burn-out?

Concediul nu ajută. 5, 10 zile de pauză în care ne chinuim să ne dăm restart și când în final reușim, suntem nevoiți să reluăm activitatea, sunt apă de ploaie. Dacă în ultima zi liberă deja începi sa resimți o senzație de apăsare sau anxietate sau dacă după prima zi de activitate te simți obosit și debusolat, e un semn clar că ceva nu faci bine.

Ceea ce nu fac eu bine este faptul că nu reușesc să mă decontez pe deplin și mă încarc cu activități suplimentare din dorința de a fi de folos.

În anul 2023 as vrea să-mi fiu mie de folos în primul rând, nu celor care mă văd că o sursă utilizabilă la care apelează fără să o pună la încărcat și pe care ar înlocui-o fără părere de rău dacă această mișcare i-ar avantaja mai mult.

Anul acesta vreau să încerc să le separ și să mă asigur că pe primul loc sunt eu. Că îmi îndeplinesc sarcinile de serviciu și pe cele casnice dar fără a mă lăsa pe locul 2. Anul acesta vreau să lucrez la limite personale și timp de calitate, să investesc timp si energie mai mult în proiecte de suflet, nu în relații superficiale și task-uri repetitive sau fără sens.

Timpul trece oricum, dar aș prefera să treacă peste o Dana care să devină ceva mai egoistă și care să mimeaze mai puțin interesul pentru bunăstarea celorlalți și preferă să spună din ce în ce mai des: “nu vreau să mă implic dacă nu îmi aduce un beneficiu clar, indiferent de ce natură ar fi acesta”…

Photo credit Freepik

Lasă un răspuns