Am citit în liceu “Mic dejun la Tiffany’s” și “Cu sânge rece” era de ceva timp pe lista mea de lectură, asta după ce vizionasem ecranizarea după această carte cu ani în urmă.
Acum vine partea în care recunosc sincer că ambele cărți m-au dezamăgit și parțial plictisit, dar o să mă rezum la câteva impresii legate de cea de-a doua.
Mi s-a părut nejustificat de lungă pentru povestea și mesajul transmis și la mine nu reprezintă o problema un număr mare de pagini, dar cartea abundă în detalii nesemnificative care încarcă acțiunea.
Familia Clutter (cei doi soți și doi dintre cei 3 copii) locuiesc la o fermă mare și îngrijită într-un colț uitat al Kansasului. Presupusa avuție atrage doi criminali cu buget redus: Richard Hickock și Perry Smith.
Proscrișii Kansasului jefuiesc familia Clutter, o supun unor abuzuri fizice și emoționale ce se doresc a fi terifiante (dar probabil eu am pragul de toleranță mult mai ridicat și mi s-a părut soft), îi omoară pe toți pentru a de asigura că nu lasă în urmă martori, iar la final dispar în asfințit cu o sumă derizorie de 40 de dolari.
Rolul autorului e acela de a crea cadrul perfect pentru a înțelege trăirile personajelor. Nevoile, frustrările, modul lor de a se raporta la viață, creionează deciziile lor până la ștreangul care îi așteaptă 5 ani mai târziu.
Deși se dorește a fi o carte scrisă în urmă interviurilor luate și a dovezilor obținute în urma colaborării cu poliția și procuratura, Capote mi s-a părut părtinitor și inconsecvent în ceea ce privește stările pe care le transmite.
Povestea de viață a personajelor nu m-a prins, nici sensibilizat. Din păcate prefer filmul oricând în detrimentul cărții, ceea ce spune multe venind de la un cititor de cursă lungă.