Auzisem foarte multe păreri despre această carte și interesul meu, recunosc, deși e un gând macabru, a fost intensificat de vestea că autorul a murit.
În 2019 publică „Xanax”, în 2020 moare în urmă unui infarct la doar 45 de ani. Jurnalist, scriitor, poet, stilul său de scriere e destul de direct și pe alocuri acid.
Dacă e ceva cu adevărat genial în acest roman, ei bine, asta ar fi modul în care autorul creează imagini explicite prin utilizarea unor metafore sarcastice și pline de sens. „Mă simțeam inutil ca prezervativul în poșeta unei lesbiene”; „ridurile i se adunaseră în jurul ochilor precum copiii în jurul bradului de Craciun”.
Cartea e împărțită pe 3 segmente mari: „A murit Dumnezeu”, „Marele Bordel” și „Xanax” care vizează trei etape diferite din viața autorului.
Recunosc, m-a atras mai mult prima și ultima parte decât cea de-a doua care face referire la zeci de povestiri din perioada sa de jurnalist Mediafax, dar întreaga carte abundă de momente și idei care satirizează societatea și problemele cu care se confruntă orice om normal prins în angrenajul socio-politic și educațional existent.
Ultima parte surprinde între paginile sale un adult care se confruntă cu boala, nepăsarea, deznădejdea și regretul resimțit în fața trecerii inexorabile a timpului.
Xanax e o carte care te poate ține în priză și prin prisma identificării sau corelării cu anumite momente trăite personal peste care s-a așezat nostalgic praful.
E o lectură ușoară dar nu neapărat plăcută din care la final cititorul rămâne cu o senzație vagă de incertitudine și lipsă de sens, deci e bine să vă alegeți momentul când și dacă vreți să o lecturați… 🙃