Mă ustură să te simt sub piele, ascuns de privirea altora,
Prezent în gânduri care-mi dau târcoale ca nevoia constantă de vin, de fum, de plapumă caldă cu aromă de cafea târzie.
Nu-ți cer socoteală,
E ca și cum as pedepsi un copil mic pentru pofta de dulce pe care o resimte ori de câte ori zărește ambalajul uitat de ciocolată pe blatul din bucătărie.
Căci știu că sapi adânc printre cutele unui sentiment pe care nu îl poți controla și pe care vrei sa-l descoperi doar pe jumătate
Te simt cum colcăi prin venele subțiate de nesomn
Și aștept să obosești ca să te pot localiza în vârful limbii cu care urmează să-ți strig numele
Ești ca o tăietură de hârtie făcută în grabă de o secretară neîndemânatică,
Care a uitat să-i aducă șefului cafeaua sălcie și rece
Și-și umezește des degetul rănit superficial, care îi aduce aminte că doar vinerea poate pune pauză gândurilor negre.
Photo credit Freepik