Horace McCoy – Și caii se împușcă, nu-i așa?

1932, S.U.A, Marea Criză, două personaje contrare – Gloria și Robert.

Sărăcie, existențialism, oportunism. Un roman scurt ce aduce mai mult a nuvelă, care scoate în evidență capacitatea de adaptare provenită din nevoia de a supraviețui.

Recesiunea și goana după o coajă de pâine îi aduce pe cei doi în pragul unei provocări ciudate. Un maraton de dans care se desfășoară pe parcursul a mai multor săptămâni la rând, unde, sub ochii spectatorilor sunt nevoiți să facă față unei competiții epuizante. Zeci de perechi înscrise sunt nevoite să danseze până la leșin într-o organizare strictă, pauze de 15 minute la fiecare oră de dans, până o singură pereche devine învingătoare.

Gloria este o persoană plină de tragicism, impulsivă, care consideră că nu mai are nimic de pierdut și care punctează continuu nevoia sa de a muri. Robert încearcă să o echilibreze emoțional deși nu îi este clar scopul pentru care participă la această competiție.

În paralel ne sunt descrise frânturi din viețile lipsite de sens ale celorlalți participanți, gata să moară pe ringul de dans pentru o masă caldă și promisiunea de a câștiga marele premiu de 1000 dolari.

Totul se năruie în jurul lor atunci când Robert o împușcă pe Gloria. De ce? Asta va trebui voi să descoperiți dacă vă tentează ideea.

Per total, ideea romanului este interesantă și cel mai probabil ar fi fost un dezavantaj dacă povestea ar fi fost mai lungă. Dar am simțit pe alocuri că îi lipsește ceva. Poate pentru că am comparat-o cu stilul lui Steinbeck și am ridicat puțin miza în ceea ce privește maniera de a zugrăvi un episod din istorie prin oameni – pete de culoare.

Cartea poate fi găsită și pe platforma Bookster sau în librării. Nu mai zic care că sigur o găsiți și singuri. 🙂