Vai, dar ce copil… urât!

“Ce copil frumos!… păcat că nu îl ajută genetica…” De câte ori ai gândit asta în timp ce dadeai scroll printre pozele de pe instagram sau Facebook?

Vuiește internetul de poze cu copii. Care mai de care înconjurat de jucării și dulciuri, în cadre de la locul de joacă sau din excursii cu familia. Zâmbete, joacă, voie bună. Și fix asa ar trebui să fie în lumea unor suflete fragede, care încă nu au gustat din nefericirile vieții decât atunci când mama le interzice să folosească tableta sau le taie porția de dulciuri.

Problema apare când insistăm cu încăpățânare să afișăm prea des și prea fără scop, poze cu proprii copii, în mare parte nesolicitate sau lipsite de un mesaj anume în afară de …ce minunată e copilăria, ce amuzant e să fii plin de ciocolată pe față sau uite cât de frumos a colorat! Nu, n-a colorat frumos, a colorat fix așa cum ar fi făcut orice copil de 3-5 ani, a colorat cu entuziasm și bucurie și nu avea habar că va fi expus pe internet ca să ajungă subiect de dat ochii peste cap.

Copiii sunt faini. Dacă e ceva cu adevărat fain la ei nu e neapărat fizicul. Bebelușii nu sunt neapărat niște îngerași nici măcar prin gândurile și trăirile lor. Puritatea lor e determinată de lipsa de contact cu lumea reală și iubirea pe care par să o arate necondiționat e dată în fapt de nevoia de a supraviețui atunci când depinzi de alții să te îngrijească. Iubirea autentică apare mai târziu cumva, când nu e strict bazată pe teama de abandon și moarte prin înfometare, ci prin colaborare și înțelegere. Mama își iubește necondiționat copilul (atunci când e cazul), invers mai puțin. Invers se dezvoltă în timp.

Ceea ce e fain la copii e candoarea lor, expresivitatea, râsul sincer și comentariile tranșante pe care le fac uneori în momente nepotrivite. Nu fizicul. Nici nu ar trebui să fie. Acolo vedem noi frumusețe sau nu, în funcție de setările sociale la care am fost programați.

Da, unii copii sunt urâți. Si ați gândit adesea acest lucru încercând să identificați asemănări cu unul dintre părinți, pe care îi considerați fazi, prea urecheați, disproporționați, cu ochii prea mici sau dinții prea mari. Pe câțiva dintre cei mici îi va salva procesul de maturizare, pe alții hair-stiliștii sau make-up artistul de la scara de bloc vecină. Și e ok, nu trebuie să fim toți un simbol al frumuseții.

În schimb ceea ce nu e ok este să îl expui prea mult și prea des în mediile on-line. Să-l lași pradă comentariilor mincinoase care vor ajunge în timp să îi seteze așteptările de la propria persoană. Nu mai zic de riscul de a-i fi folosită imaginea pentru satisfacerea altor nevoi primare, instinctuale (și poate o să intrăm în detaliul acesta cu altă ocazie.)

Iubiți-vă copiii, dar luați în calcul că celorlalți nu le pasă cu adevărat de ei, decât dacă sunt din familie sau prieteni foarte apropiați, dar și acolo dați-mi voie să am dubii. În general fiecare părinte e axat pe calitățile propriului copil, ceilalți sunt folosiți doar ca termen de comparație. Haideți mai bine să nu facem din copiii nevinovați subiect de bârfă la cafea din cauza unor postări irelevante sau plicticoase.

*Photo credit- iStock