Nu v-am spus niciodată, cred, dar Palahniuk este unul dintre autorii mei preferați. Am citit multe cărți scrise de el, dar cumva Fight Club-ul l-am ocolit. Din cauza filmului. Mi-a plăcut mult filmul și mă gândeam că romanul nu se va ridica la aceleași așteptări. Dar am greșit.
În timp ce citeam, mi-am reamintit de ce îmi place autorul. Stilul său brutal dar real de a scrie, poveștile uneori sadice, alteori extrem de acide pe care le regizează, personajele pe care le creează și care niciodată nu sunt bune sau rele, ci doar autentice, bântuite de frustrări, neputințe și dorințe deplasate, capabile să rupă orice barieră indiferent de costuri, încercând să simtă ceva sau să-și recapete controlul unei vieți irosite.
Romanul Fight Club e bun. Atât de bun încât și dacă n-ai văzut filmul tot ți-l poți imagina pe personajul principal plimbându-se între stilul lui Eduard Norton și cel al lui Brad Pitt.
Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, povestea stă cam așa. Personajul principal are un job corporatist și o viață personală anostă. Insomniile și depresia îl împing în situația absurdă de a frecventa grupuri de suport pentru boli în stadiul terminal. Doar printre cei condamnați să moară de cancer testicular sau tumori pe creier, se simte eliberat de povara de a trăi o viață căreia nu îi vede sensul. Ca un vampir energetic, se hrănește din suferința altora, dând astfel uitării pe a sa.
La una dintre întâlnirile săptămânale o cunoaște pe Marla Singer. O altă impostoare ca și el. Relația lor bolnavă este complicată de apariția lui Tyler Durden.
Tyler se prezintă a fi fabricant de săpun, chelner, antreprenor și nu în ultimul rând, un deschizător de drumuri pentru cei confuzi, dornici să creeze și sa suporte dureri fizice intense, pentru a-și accepta viața de care sunt sătuli. Așa ia naștere Fight Club.
Prima regula a Fight Club-ului e că nu vorbești despre Fight Club. A doua regula a Fight Club-ului e că NU vorbești despre Fight Club. A treia regulă e că în prima seară ești obligat sa te bați.
Libertatea resimțită datorită evadării din cotidianul plin de reguli sociale, aduce laolaltă, în locații diferite, sute de bărbați dornici să-și scoată din sistem furia resimțită, participând la bătăi care se încheie doar când unul dintre ei nu mai este în stare să se ridice.
Adepții noului cult protejează cu prețul vieții acest stil de relaționare, indiferent cât de mult își propun autoritățile să stopeze fenomenul.
Pentru personajul principal, ceea ce începe ca o nevoie de moment, ajunge să se transforme într-un stil de viață care îl împinge la limita supraviețuirii.
Cum restabilește echilibrul și te sustragi unei prietenii disfuncționale și periculoase, când cel care te-a târât în asa ceva, nu e altcineva decât o altă latură a personalității tale?
Cum pui capăt unei aventuri distructive care lasă în urmă zeci de victime și totuși setea de a crea haos nu poate fi potolită?
O scriere intensă, în afara tiparului și a regulilor de bun simț, intrigată și diferită de perspectivele împăciuitoare cu care adormim câteodată simțurile. O carte despre laturile noastre întunecate și despre nevoia de a distruge totul în jur pentru a crea ceva nou. Un autor cu zvâc și imaginație, capabil să exploreze perspective absurde dar care căpăta sens cu fiecare pagină derulată.
Să avem poftă!
P.S. Mai lipsesc două cărți din poză, mi-am călcat pe inimă și le-am împrumutat… 🙂