Te fac un “seen”?

Zeci de rețele de socializare, sute de conexiuni off-line care ne stau la dispoziție. Dificil de ținut pasul cu toată informația care se vehiculează online și care își pierde la un moment dat din calitate.

Nevoia de a fi constant ancorați în realitatea socială vine și din plictiseală și din necesitatea de a ne simți conectați la ceilalți. Într-o doză mai mică, ne sunt necesare și anumite informații, dar să fim sinceri, nu de aia intrăm pe Facebook sau Instagram.

Bun, dăm scroll și click și ne pierdem printre postări cu care rezonăm sau nu și uneori stăm geană pe anumite persoane să le contorizăm publicațiile și să ne atacăm crezând că ni se adresează. Dar ce facem când la rândul nostru suntem abordați de către prieteni sau cei mai puțin cunoscuți?

Avem zile sau seri în care nu avem neapărat chef de conversație sau nu cu cei care se întâmplă să ne caute. Discutam lejer cu una, două persoane, dar evitam cu brio să răspundem altora. Este și normal, antrenarea într-o conversație necesită timp și efort pe care ori nu-l avem, ori nu suntem dispuși să îl oferim oricui.

Asa că recurgem la a șterge mesajele primite, a le vizualiza fără a ne risca să le deschidem sau varianta uzuală, le citim dar nu ne mobilizam să și răspundem la ele.

Bun, până aici totul are o logică. Fiecare dintre noi ne putem regăsi în descriere. Curiozitatea este de ce ajungem în punctul de a face asta?

Nu pică bine să observi că mesajul tău a fost vizualizat dar nu s-a obosit nimeni să îți și răspundă. Că nu ai fost suficient de important încât sa meriți o replică promptă la intervenția ta. Că practic nu contezi atât de tare sau că replica ta nu a fost suficient de interesantă încât să determine destinatarul să îți aloce câteva secunde pentru a-ți răspunde.

Unele mesaje sunt stupide. Alea cu iz de combinații în necunoștiință de cauză. Altele ar fi ok dar timming-ul e nefavorabil. Ori nu poți da un răspuns pertinent ori nu știi cum să amâni unul la care ești nesigur ce decizie să iei. Și atunci rămâne “seen-ul”.

E bună socializarea on-line pentru sutele de motive practice, dar consumul energetic la care suntem supuși e mare. Gadget-urile noastre au devenit indispensabile. Orice activitate întreprindem sunt cu un ochi la ele. Să vedem dacă primim răspuns, dacă contăm pentru ceilalți, dacă nu suntem singuri.

Dau cu “seen” de multe ori. Uneori pentru că n-am chef sau energie și alteori ca un răspuns indirect că nu îmi pasă. Câteodată îl folosesc ca să descurajez persoane care mă caută și cu care nu îmi doresc interacțiuni. Și sper uneori că mesajul va fi înțeles fără să fiu nevoită să mă justific.

Cu toate astea, am zeci de exemple care denotă determinare și răbdare. Persoane care insistă depășind sfera penibilului, sperând că “seen-ul” cu care se confruntă îi va aduce mai aproape de o posibilă comunicare. Una ce totuși întârzie să apară.

Seen-ul e sănătos dar cumva împotriva politicilor nescrise de socializare unde se presupune că toți suntem deschiși și dispuși la sharing. Dar adevărul este că suntem deschiși doar unde avem interes și motivație. Pentru persoanele care ne saltă brusc nivelul de adrenalină, mereu se va găsi timp și chef pentru mai mult de un “seen”.