Cât de dificil este de întreținut o relație în care partenerii nu au preocupări similare de natură intelectuală sau aceeași dorință de a se dezvolta pe plan personal sau profesional?
Destul de dificil prin sentimentul nesatisfăcător care rulează inconștient pe fundal.
E genul de întrebare pe care ajungi la un moment dat să ți-o pui după vârsta de 30-35 de ani când devine tot mai clară delimitarea dintre mentalitați.
În multe cupluri, unul din doi se axează pe carieră în ideea de a căpăta un statut sau o valoare materială pe piața muncii care să îi poată susține un stil de viață cât mai bun. În acest caz celălalt partener este de obicei cel care oferă suport și înțelegere.
De obicei în sarcina femeii pică acest detaliu. Ea este cea care se îngrijește de casă și copii în timp ce el este plecat din localitate sau reținut la birou până seara târziu, dar există evident și excepții de la regulă.
Mereu mi-am pus întrebarea cum menții activă o relație de acest gen căci cu cât dorința ta de dezvoltare crește și nevoia ta de a te menține activ și implicat te acaparează, cu atât subiectele de discuție pe care le ai în comun cu jumătatea ta încep să devină din ce în ce mai superficiale.
Unul încearcă să mute munții din loc, celălalt face piața. Unul are mintea plină de idei care mai de care, celălalt este prins de ultima știre de tabloid.
De asemenea, pasiunile aflate la poluri opuse pot ridica anumite dificultăți. O fire artistică va fi greu înțeleasă de o personalitate analitică, axată pe rezultate clare. Doar prin răbdare și implicare, chiar și atunci când subiectul te depășește sau te interesează prea puțin și prin sex de calitate, sunt șanse de supraviețuire.
Cred cu tărie că doar cuplurile în care partenerii se dezvoltă în tandem pot supraviețui. Cele în care se completează cu informații și idei și se provoacă reciproc spre mai mult și mai bine. Restul devin doar contracte de parteneriat domestic, interacțiuni de complezență.
E dificil ca persoană care ai o viziune de ansamblu și un grup cu care împărtășești idei și proiecte similare, să te simți satisfăcut în public, când partenerul sau partenera ta pare depășită de orice subiect se aduce în discuție. Pentru că știi că cei care îți recunosc potențialul au indirect așteptarea ca alegerea ta amoroasă să întrunească anumite caracteristici mentale și un anumit stil de viață.
Cel mai penibil sentiment este cel pe care îl resimți, fără să vrei, când, în anumite situații, îți este rușine cu persoana cu care ești. Iar cea mai dificilă senzație de rumegat este convingerea că în anumite contexte, te-ar avantaja prezența altei partenere care ar putea să te pună în valoare cu adevărat.
Așa că multe cupluri ajung în ipostaza de a-și tempera dorința de dezvoltare tocmai pentru a nu crea o prăpastie mai mare între parteneri. Sau de a se abține acasă de a discuta despre pasiuni și idei dacă nu reușesc să trezească dorința de mai mult și în celălalt.
Rămân pe fundal nevoi nesatisfăcute care cu timpul se transformă în frustrări, dar probabil așa funcționează lucrurile cel mai bine. Incomplet sau de complezență.
Photo credit – Deposit photo, Dreamstime, Alamy, FreePik