Șase zile ploioase îți simt mirosul cald, lăsat în urma mea
Șase nopți adorm la ceasul la care tu abia te trezești la viață.
În ultima seară prind puteri să îți ignor pașii rapizi și neegali
cu care mă alergi prin gânduri.
A șaptea zi e cea mai grea dintre toate,
căci duc în spate senzațiile închise în mine
Privirile pe care m-am făcut că nu le înțeleg,
înghesuite într-un colț murdar al minții mele
Am pierdut noțiunea timpului
Nu știu ce zi este și cât mai am de așteptat până să te pun pe pauză
Încerc să adorm dar mă prinde din urmă prima zi din săptămână…
Photo credit- Freepik