Am o umbrelă mare, bărbătească
din vremuri de mult uitate
O moștenire grea a tot ce a fost să fie și n-a fost
Un reminder al ploilor reci sub care încercam să ne adăpostim
Ți-am împrumutat-o demult,
Când te prinsese furtuna unei iubiri târzii
și m-ai rugat să nu te las străin pe aleea strâmtă unde îmi furai săruturi
în zilele când ne păsa de noi
Acum e soare-ntre dughene,
Și-n puful de păpădii se simte uitarea.
Iubiri fragmentate în culori cândva aprinse
Stau topite pe asfalt,
înecate în melodramă.
Photo credit – Free Pik