Editura: Curtea Veche
An apariție: București 2019
Nr. Pagini: 270
Sunt o ființă paradoxală și uneori oscilez între sadism și masochism și ca să explic cumva de ce aleg să cred asta, vă pot spune că în mare parte a timpului sunt atrasă și intrigată de lucrurile care reușesc cel mai mult să mă frustreze.
Oameni normali. Am vizionat mini-seria anul trecut. Cred, nu mai știu precis dacă anul trecut sau acum doi ani. Un lucru știu cert, m-a frustrat atât de mult încât mi-am dorit să citesc și cartea ca să îmi ofer o rezoluție, un balsam calmant pentru iritarea creată de pe urma filmului. În realitate, am obținut ce în secret îmi doream cel mai mult, o doză suplimentară de frustrare.
Poveștile bune nasc chin, durere, neputință. Se lipesc de suflet și de trup ca o pojghiță de murdărie pe o vreme caniculară, în plină aglomerație. Te rănesc și totodată îți oferă frânturi de speranță. Te fac să crezi că dacă personajele principale reușeșc să găsească o soluție, vei descoperi alături de ele o cale spre propria salvare.
Marianne și Connell trăiesc o poveste de dragoste dubioasă și confuză. Durerile fiecăruia dintre ei îi împiedică să găsească o cale sigură către o relație normală. Dar ce este normalitatea până la urmă și la ce ajută?
Atrasă ca un magnet de Connell, viața Mariannei gravitează în jurul acestuia. Fire deschisă, brutal de sinceră, Marianne acceptă rămășițele pe care Connell i le aruncă în liceu, atunci când personalitatea sa dificilă o face prea puțin populară pentru a fi acceptată în grupul de prieteni ai lui Connell. Fire introvertită și nesigură pe sine, Connell își hrănește orgoliul cu iubirea obsesivă dar rezervată, veșnic în așteptare pe fundal, pe care Marianne i-o oferă fără a pretinde nimic la schimb.
Abuzată emoțional și fizic din copilărie, Marianne se simte adesea ca o cochilie goală pe care doar prezența lui Connell o poate umple, doar că acesta nu știe niciodată cum să dozeze pasiunea pe care această ființă i-o insuflă.
Frustrat din cauza condiției materiale modeste și a temerii că niciodată nu va fi suficient de bun, Connell nu are curajul de a lupta pentru ceea ce își dorește.
Anii trec peste ei și viața îi regăsește în diverse scenarii. Împreună, separați, prieteni, amanți, confidenți sau pur și simplu două trupuri distanțate de neînțelegeri generate de două minți veșnic efervescente.
Modul în care autoarea te aduce în pragul disperării, în care ai vrea să joci rolul de a clarifica trăirile și gândurile celor doi, doar pentru a-i simți măcar pentru o clipă în siguranță, nu doar confortabil unul cu durerea celuilalt, este redat într-o manieră extrem de intimă și incredibil de intuitivă.
Cum să vindeci un suflet care nu se simte niciodată demn de a fi iubit?
Cât să pierzi din tine încercând să te regăsești în celălalt?
De câte încercări ai nevoie pentru a înțelege faptul că nu te vei putea opri niciodată din a dori mai mult decât ai?
O carte pe care aș fi rupt-o în bucăți și din care aș fi decupat cuvintele doar pentru a le așeza pe făgașul normal al anormalității. O poveste despre traumele, nesiguranțele, defectele pe care le cărăm în spate și de care nu ne putem debarasa pentru că deja ne-am cocoșat de toată greutatea lor. Un roman care, zic eu merită citit.
Mi-ar fi extrem de dificil să vă ofer citate de lecturat. Întreaga carte e un citat. Dar vă pot spune unde să o găsiți dacă vreți să îi dați o șansă –