Editura Humanitas Fiction

An apariție – București, 2011

Nr. pagini – 304

Prima întâlnire cu acest autor american și o primă impresie extrem de plăcută.

Romanul creionează două destine triste a căror poveste se întrepătrunde fără a avea habar. Pe de-o parte îl avem pe Seth, adolescentul de 14 ani care se confruntă cu un proces forțat de maturizare atunci când constată că propria mamă este bolnavă de Alzheimer, complicând dinamica și așa defectuasă a familiei. Pe de altă parte îl avem pe Abel, bătrânul diform, cocoșat și singur care a suferit întreaga viață, iubindu-și cumnata și privindu-și propria fiica cum crește fără a banui cine îi este în realitate tată.

Ambele povești sunt mistuitoare, redate cu un calm dureros și o dorință acerbă de identifica o urmă de speranță la final de drum.

Seth își dedică întreaga tinerețe încercând să găsească explicații și posibile soluții unei maladii care îi transformă mama într-o ființă inutilă și golită de amintiri, înainte ca aceasta să împărtășească cu fiul său povestea vieții sale.

Abel se luptă cu sentimentul că păcatul pe care l-a săvârșit este cel care îl împiedică să aibă dreptul la iubire.

Care să fie legătura dintre cele două personaje și cum le-ar afecta întrega viață momentul descoperirii acestui detaliu?

Pentru un plus de efect, autorul ascunde între paginile cărții un plan secundar – Povestea tărâmului Isidora, locul secretelor negre, capabile să transforme o fetiță visătoare într-o femeie confuză și temătoare.

Cine este prințesa de pe tărâmul fermecat și cum își transmite ea mai departe povestea copilăriei?

Detaliile care îmbracă firul epic merită atenție. Discursul personajelor este familiar și transparent. Nevoia de a te simți iubit și în siguranță primează în fiecare gând și gest, dar soarta ne poate surâde uneori mult prea târziu.

O carte pe care o recomand celor pasionați de povești de viață capabile să te facă să înțelegi că nu există persoane pe deplin fericite și mulțumirea trebuie extrasă adesea din lucrurile mărunte pentru a nu ne pierde pe drum motivația de a trăi.

Lasă un răspuns