Strigăt în întuneric – Emma Healey
Editura: Litera
An apariție: București 2019
Nr. Pagini: 430
După ce ne-a delectat cu romanul “Elizabeth a dispărut”, carte distinsă cu Premiul Costa, autoarea Emma Healey revine în forță cu o poveste sfâșietoare.
“Strigăt în întuneric” aduce în prim plan cel mai cumplit coșmar al oricărui părinte, constatarea că propriul copil a dispărut fără urmă. În momentele de maximă cumpănă, când Jen și Hugh Maddox nu își doresc altceva decât să își revadă fiica teafără și nevătămată, nu iau în calcul posibilitatea ca revenirea acesteia să nască întrebări fără răspuns, menite să le schimbe complet vizunea pe care o au asupra vieții.
Lana Maddox, o adolescentă introvertită în vârstă de 15 ani, nu reușește să se bucure de viață precum ceilalți tineri. Depresia constantă cu care se luptă este de cele mai multe ori readusă în prim plan de comportamentul veșnic protectiv al propriei sale mame, pe care Lana o acuză adesea că o sufocă cu atenția constantă cu care aceasta o înconjoară.
Jen Maddox pune pe primul plan bunăstarea mentală și emoțională a fiicei sale mai mici, neglijând adesea pe ceilalți membri ai familiei: fiica mai mare, Meg, stăpână pe propriile decizii și cu o viață al cărui echilibru pe alocuri fragil, pare să fie ținut sub control și Hugh, soțul care oscilează între nevoia de a-i fi aproape și dorința de a o convinge să se axeze mai mult pe propria viață. Dar Jen nu vede viața decât prin ochii fiicei sale, cea care refuză cu desăvârșire să îi permită accesul printre gândurile și fricile ascunse, resimțite acut la vârsta problematică a adolesenței.
Din dorința de a îi oferi fiicei sale o schimbare de peisaj pentru a-i abate gândurile de la tentativele de auto-mutilare care păreau să ia amploare, Jen se decide să plece împreună cu Lana într-o tabără de pictură unde tânăra nu reușește să relaționeze cu ceilalți participanți, cu excepția unui alt adolescent cu care aceasta tinde să creeze o conexiune.
În tabără, Lana dispare fără urmă, fiind găsită patru zile mai târziu, confuză, dezorientată, plină de sânge și vânătăi. Măcinată de propriile gânduri și jonglând mental cu sute de scenarii, Jen încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu propria fiica, dar se lovește în mod constant de refuzul acesteia de a relata evenimentele petrecute, motivând fără a fi credibilă, că nu își mai amintește nimic.
Comportamentul morbid și stările semi-catatonice pe care Lana le adoptă, o dezarmează adesea pe Jen în tentativele ei de a se asigura că fiica sa este în regulă. Jen oscilează de la nevoia de a găsi un vinovat pentru situația creată la speranța că indiferent ce s-a întâmplat, acest episod le-ar putea reda relația cândva funcțională.
“O Lana enervată era o Lana familiară; o Lana înlăcrimată, nu se știe de ce, era o Lana familiară; o Lana pe care o apuca brusc voioșia, o Lana neașteptat de amabilă, o Lana care se simțea jignită, o Lana morocănoasă și tăcută, Jen le recunoștea pe toate. Lana cu care nu se putea obișnui era cea plină de furie.
-Cară-te! a zbierat Lana din pat luni dimineață.
Veniseră acasă de două săptămâni și jumătate și astăzi era ziua în care ar fi trebuit să se întoarcă la școală. Dar când Jen a intrat în camera ei a fost întâmpinată de mirosul de dezinfectant și de vederea liniilor subțiri, punctate cu sânge, de pe antebrațele care aveau o culoare bolnăvicioasă.”
Pe parcursul întregii cărți, m-a suprins puterea de stăpânire și controlul de care dă dovadă mama încercând să își protejeze fiica, în ciuda distanței pe care este adesea forțată să o ia. Lana nu îi permite să se apropie prea mult și când acest lucru pare să prindă contur, adolescentă încearcă prin orice mijloace, să o șocheze și să o bulverseze.
“-Vreau să mă omor.
Vocea îi era plată și liniștită, lipsită de expresie și puternică.
Jen reflectase câteva secunde încercând să formuleze un răspuns, dar, cumva, înainte să poată vorbi, conversația a trecut la altceva și a constatat că ratase ocazia.
-Aceia sunt pantofii care îmi plac, rostise Lana, arătând cu degetul. Vezi? Femeia aceea în albastru.”
În ciuda faptului că nu reușește să extragă nici o explicație, indiferent de maniera în care încearcă să creeze o conexiune, Jen Maddox nu poate accepta înfrângerea. Pornită într-o aventură disperată de a afla unde a dispărut fiica sa mai mică și cine este responsabil pentru această traumă la care a fost supusă indirect întreaga familie, ajunge treptat la o concluzie tulburătoare, capabilă să schimbe întregul curs al evenimentelor.
“Strigăt în întuneric” este o carte care ne permite să explorăm dedesubturile relației mamă-fiică și să trăim alături de personajele principale sentimente puternice de vinovăție, teamă, speranță, durere și nu în ultimul rând, iubire, cea care conferă puteri nebănuite atunci când ne pierdem și regăsim în ochii celor dragi.
O carte pe care am savurat-o cu un sentiment de frustrare pe fundal și o dorință ascunsă ca aventura ce le ghidează pașii personajelor principale, să capete o undă de speranță, un iz de promisiune că totul va fi bine.