Lawrence Wright – Sfarsit de octombrie
Editura: Rao
Titlu original: The End of October
An apariție: București 2021
Nr. Pagini: 483
La vârsta de 74 ani, Lawrence Wright, autor american și jurnalist de carieră, este recunoscut pentru scrierea a șase bestseller-uri antrenante, în care acțiunea și misterul se îmbină perfect cu contextele socio-politice actuale.
În “Sfârșit de octombrie” virusologul recunoscut, Henry Parsons, este intrigat de informația conform căreia, pe teritoriul Indoneziei, o boală necunoscută face ravagii printre locuitori, efectele sale fiind mortale indiferent de vârstă, rasă sau categorie sexuală. Pornind de la premiza de a-și testa vastele cunoștințe și aptitudini dar și dornic să salveze populația de o reală amenințare, Henry nu se dă în lături de la a pleca în căutarea unor răspunsuri pertinente, în ciuda faptului că soția sa Jill și cei doi copii – Helen și Teddy, îl așteptau după o perioada lungă de absență.
În Indonezia, Henry descoperă că rată de infectare este extrem de ridicată și niciuna dintre metodele de tratament cunoscute, nu este capabilă să ofere un rezultat satisfăcător. Forțat să rămână în carantină din cauza gradului de expunere la care fusese supus, Henry nu reușește să împiedice răspândirea virusului în afară granițelor Indoneziei, astfel încât, în scurt timp, întreaga planetă se confruntă riscul infectării cu un virus al cărui efecte sunt mortale.
Febră, frisoane, vărsături, pierderea cunoștinței, sângerări abundente și cianozarea extremitatilor corporale, sunt simptomele clare ale infectării cu virusul pe care specialiștii îl denumesc Kongoli.
Făcând o trimitere subtilă către situația pandemică Covid-19, autorul împinge lucrurile la extrem și descrie cu un dinamism feroce modul în care situația ia amploare și întreagapopulație globală este afectată.
Teoriile conspiraționiste variază de la scenariul care indică faptul că Rusia este cea care a declanșat situația pandemică în ideea de a monopoliza petrolul din Arabia Saudită, până la vendeta unui microbiolog morbid, care coordonează echipa de cercetare în căutarea unui vaccin care să contracareze efectele virusului.
Henry este un personaj extrem de inteligent și curajos dar totodată rezervat și plin de bun simț. Ducând în spate o poveste de viață tragică, Henry a învățat de-a lungul timpului cum să aprecieze viața și tot ceea ce natura are de oferit. Pentru el descoperirea unui antidot este mai mult decât o provocare de natură intelectuală, este scopul suprem de a salva tot ce iubește mai mult – propria familie.
“-Este lupta mea, nu a ta. Într-o zi, poate voi reuși să-i iert, dar pe măsură ce îmbătrânesc, încep să văd defectele lor în mine, din ce în ce mai mult. Asta e partea cea mai grea, să văd cât de mult le semăn. Știu ce înseamnă să fiu subjugat de o idee sau de o personalitate puternică. Cu toții ne imaginăm că avem principii morale solide, dar aceleași instincte care ne motivează să facem lucruri bune în lume ne pot împinge către cele mai josnice acțiuni.”
Prins între nevoia de a fi alături de familie în acest scenariu haotic în care moartea, violența, nepăsarea își fac loc în spatele scuzei de a supraviețui, Henry nu este capabil să își protejeze soția de efectele tragice ale pandemiei.
“Să sape mormântul mamei ei deveni lucrul cel mai important pe care Helen îl făcuse vreodată. Dacă avea să facă asta, atunci avea să supraviețuiască. Avea să fie genul de persoană care făcea lucruri de adulți, cum era să sape un mormânt adevărat, unul pe care animalele să nu-l poată dezgropa. Gândul îi dădu fiori.
(…) Când ajunse în dreptul holului, întoarse cadavrul și îl târî prin bucătărie, până pe prispa din spatele casei. Se odihni o clipă, apoi intră în debaraua de pe hol și scoase casca de fotbal a lui Teddy. I-o așeză mamei pe cap. Apoi trase corpul acesteia după ea, pe scări, casca lovind cu zgomot fiecare treaptă.”
Bolnav, izolat pe un submarin cu destinația S.U.A, în încercarea de a ajunge acasă, Henry recurge la gesturi disperate pentru a se salva și a salva o mare parte dintre colegii de suferință.
“Ajunsese la capătul puterilor, la capătul justificărilor, s-ar fi putut spune. Nu mai avea decât un singur scop, să-și îmbrățișeze din nou familia. Henry se făcu covrig, din nevoia de alinare, ostenit de frisoane, de temperatură și de atacul amintirilor. Alunecă într-un loc foarte întunecat. Simți ceva umed pe obraz și se șterse. Apoi simți din nou și se gândi că începuse sângerarea. Dar nu sângera. Plângea.”
Să fie oare acesta sfârșitul omenirii sau există speranță? Și dacă da, în ce constă aceasta după ce ai fost pus față în față cu natură umană atât de crudă și nemiloasă?
Adevăratul motiv al epidemiei se dovedește a fi cu totul altul față de cele presupuse, dar tocmai acesta este farmecul romanului extrem de antrenant și plin de detalii ancorate în realitate.
O carte despre natura umană, despre riscuri și posibilități și despre nevoia de a supraviețui ca specie indiferent de deciziile pe care suntem nevoiți câteodată să ni le asumăm.