O carte care a prins rapid și mi-a trezit curiozitatea. Premisa e interesantă – trei femei – Meghan, Brecia și Skye au un singur lucru în comun: au fost ucise de același bărbat. Un prădător online care știe să joace impecabil rolul burlacului perfect – atent, fermecător, sigur pe el. Genul care te face să te simți aleasă. Doar că, pentru el prima întâlnire e preludiul unui mormânt săpat în grabă.
Povestea nu e spusă din mintea criminalului, nici din a poliției, ci prin vocea victimelor. Cele trei fete sunt moarte și totuși prezente, conștiente, blocate într-un spațiu dintre lumi, obligate să privească cum el își caută următoarea țintă. Neputința lor devine motorul tensiunii.
Fiecare dintre ele are o personalitate distinctă: una mai impulsivă, alta mai analitică, alta încă agățată de iluzia că a existat un moment real între ea și criminal. Din interacțiunile lor se naște nu doar suspans, ci și o formă stranie de solidaritate. Ele știu adevărul, văd tiparul, înțeleg manipularea și totuși nu pot interveni… sau pot?
Pe măsură ce el începe să curteze o nouă femeie, tensiunea crește aproape insuportabil. Știi ce urmează. Ai văzut deja de trei ori cum se termină. Iar cartea jonglează inteligent între trecutul fiecăreia și prezentul amenințător, construind imaginea unui prădător care a scăpat nepedepsit prea mult timp.
Ideea că singurele care îl pot opri sunt chiar femeile pe care le-a ucis mi s-a părut interesantă – aproape poetică. Există un soi de justiție supranaturală în această alianță a victimelor.
Cu toate astea, finalul m-a lăsat puțin împărțită. E intens, e satisfăcător într-o anumită măsură, dar parcă mi-aș fi dorit ceva mai devastator. O consecință mai dură, o închidere mai tăioasă, nu doar morală, ci viscerală.
Per total, e un thriller psihologic cu tentă supranaturală care iese din tipar, cu personaje credibile și o structură narativă inteligentă. Doar că, pentru mine, ar fi fost memorabil dacă ar fi avut curajul să apese pedala până la capăt.